CSJ. Decizia nr. 1022/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1022/2003
Dosar nr. 7054/2000
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 iunie 1999 la Tribunalul Sibiu, reclamanta, Asociaţia Familială B.M., a chemat în judecată statul român, reprezentat de municipiul Sibiu, prin primar, şi R.A. G.C.L. Sibiu, solicitând obligarea acestora să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial situat în Sibiu şi înscris în C.F. nr. 2981 Sibiu, cu nr. top 402, cu daune cominatorii de 100.000 lei pe zi în caz de refuz de executare, de la data rămânerii definitive a sentinţei, până la executarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 150/C, pronunţată în dosarul nr. 3449 din 1999, la 3 februarie 2000, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea şi a obligat pârâta SC U. SA Sibiu să încheie contractul de vânzare cumpărare cu reclamanta, pentru spaţiul comercial în litigiu şi a luat act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta foloseşte spaţiul comercial în cauză, a formulat cerere pentru cumpărarea acestuia în baza HG nr. 389/1996, astfel cum a fost modificată prin HG nr. 906/1996, care nu mai prevede condiţia ca spaţiul să fi fost constant la fondurile statului, iar refuzul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare nu este justificat.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de pârâtele SC U. SA Sibiu şi Primăria Sibiu au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin Decizia nr. 514/A, pronunţată la 16 iunie 2000, în dosarul nr. 2655 din 2000 al secţiei comerciale şi de contencios administrativ, a apreciat că apelurile sunt nefondate, deoarece spaţiul în litigiu se încadrează în categoria celor care pot fi înstrăinate în baza HG nr. 389/1996, în forma în care a fost modificat prin HG nr. 906/1996, iar scopul acestei hotărâri a fost de a se asigura procesul general de privatizare.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost atacată cu recurs de SC U. SA Sibiu şi de Primăria municipiului Sibiu.
În motivarea recursului, pârâta-recurentă SC U. SA susţine că spaţiul în litigiu nu poate face obiectul dispoziţiilor HG nr. 389/1996, cu modificările ulterioare, deoarece acest spaţiu nu este constituit din fondurile statului, acţiunea reclamantei s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu, la data de 29 iunie 1998, când HG nr. 906/1996 nu mai era în vigoare, deoarece a fost abrogată prin HG nr. 454 din 12 august 1997.
Mai susţine recurenta că spaţiul în litigiu constituie monument istoric şi este nominalizat ca atare la poziţia de 33.B.049 din lista monumentelor istorice, care, potrivit OG nr. 68/1994, sunt inalienabile.
Primăria municipiului Sibiu susţine că, în condiţiile în care instanţa de fond a obligat doar pârâta SC U. SA Sibiu să încheie contractul de vânzare-cumpărare a spaţiului, instanţa de apel, nejustificat şi neîntemeiat, a pronunţat o hotărâre şi împotriva sa.
La 11 octombrie 2001, în cauză, au formulat cerere de intervenţie în interesul SC U. SA Sibiu, B.M. şi H.C., care susţin că, prin sentinţa civilă nr. 1083, pronunţată la 19 februarie 2000 a Judecătoriei Sibiu, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a dispus reintabularea dreptului lor de proprietate asupra imobilului, format din casă şi curte, înscris în C.F. nr. 2981 Sibiu, nr. top 402, constatându-se că imobilul a fost preluat listat fără titlu, situaţie faţă de care solicită admiterea recursului declarat de SC U. SA Sibiu.
Cererea de intervenţie a fost admisă în principiu, prin încheierea pronunţată la 18 aprilie 2002.
La dosarul instanţei de recurs a fost depusă lista monumentelor istorice întocmită de Oficiul judeţean pentru patrimoniul cultural naţional Sibiu, în care, la poziţia nr. 33 B. 049, figurează imobilul „casă" şi copia sentinţei nr. 1083, pronunţată la 19 februarie 2001, în dosarul nr. 9197/2000 al Judecătoriei Sibiu, prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului de trecere în proprietatea statului român a imobilului în litigiu, precum şi cererea adresată de interveniente Primăriei municipiului Sibiu, pentru restituirea în natură a acestui imobil.
La termenul din 23 ianuarie 2003, intervenientele B.M. şi H.C. au invocat excepţia de necompetenţă a soluţionării cauzei de către instanţele comerciale, apreciind că, în speţă, competenţa revine instanţelor civile, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi 2 C. com., vânzarea-cumpărarea unui imobil nu este faptă de comerţ, nici chiar când este cumpărat în scop de revânzare.
Excepţia formulată de interveniente nu poate fi admisă.
Chiar dacă acestora le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, în speţă, obiectul acţiunii se referă la vânzarea-cumpărarea, în baza dispoziţiilor HG nr. 389/1996 şi HG nr. 906/1996, unui spaţiu care constituie fond de comerţ către o parte care îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi deţinut drept comerciant, iar această operaţiune, prin care reclamanta solicită schimbarea contractului de locaţiune în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, este considerată a fi un fapt de comerţ care, potrivit dispoziţiilor art. 3 şi 4 C. com., intră în competenţa de soluţionarea instanţelor comerciale.
Pe fondul cauzei, însă, recursul declarat de SC U. SA este fondat.
Instanţele de fond şi apel au reţinut greşit că reclamanta a formulat cererea sub imperiul HG nr. 906/1996, care modifica HG nr. 389/1996, în sensul că puteau fi vândute şi imobilele care nu erau constituite din fondurile statului, aşa cum este cazul în speţă.
La 29 iunie 1998, data introducerii acţiunii, era în vigoare HG nr. 454 din 12 august 1997, care nu mai prevedea posibilitatea vânzării spaţiilor comerciale care nu erau construite din fondurile statului.
Faptul că reclamanta a solicitat în scris pârâtei, la 5 noiembrie 1996, vânzarea spaţiului, nu poate constitui un argument pentru admiterea acţiunii, deoarece acordul de voinţă nu a fost realizat pentru vânzarea imobilului, niciodată.
De altfel, un astfel de acord de voinţă nu s-ar fi putut realiza, chiar dacă recurenta-pârâtă ar fi convenit vânzarea, deoarece, potrivit OG nr. 68 din 26 august 1994, privind protejarea patrimoniului cultural naţional, monumentele istorice şi bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică, sunt inalienabile, iar înstrăinarea acestora, cu orice titlu sau pe orice cale, este lovită de nulitate absolută.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâta SC U. SA Sibiu şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul acesteia de către B.M. şi H.C. urmează să fie admise, iar Decizia pronunţată de instanţa de apel va fi modificată în sensul admiterii apelului declarat de SC U. SA Sibiu împotriva sentinţei nr. 150 din 3 februarie 2000 a Tribunalului Sibiu, care va fi schimbată, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii reclamantei.
Primăria Sibiu, care a formulat apel nemotivat şi recurs împotriva hotărârilor menţionate mai sus, nu are calitate procesuală în cauză, deoarece acţiunea reclamantei a fost formulată împotriva statului român, reprezentat de municipiul Sibiu, prin primar, nu împotriva Primăriei Sibiu, care a fost citată greşit în cauză şi faţă de care instanţa de fond nu a pronunţat nici o hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC U. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 514/A din 16 iunie 2000 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de B.M. şi H.C. în interesul recurentei SC U. SA Sibiu.
Respinge recursul declarat de Primăria Sibiu pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Modifică Decizia nr. 514/A din 16 iunie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul că admite apelul declarat de SC U. SA Sibiu împotriva sentinţei nr. 150 din 3 februarie 2000 a Tribunalului Sibiu, pe care o schimbă în tot, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii reclamantei, Asociaţia Familială B.M. Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1021/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1023/2003. Comercial → |
|---|
