CSJ. Decizia nr. 1031/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1031/2003
Dosar nr. 6067/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC E. SA, sucursala de distribuţie Târgu Mureş, a chemat în judecată pe pârâta SC E.G. SA Târgu Mureş, pentru ca, în calitate de succesoare cu titlu universal a schelei de producţie gaze Târgu Mureş, să fie obligată la plata sumei de 1.294.787.066 lei majorări de tarif, calculate pe perioada 8 august 1996 – 1 mai 1997, conform art. 93 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 236/1993, plus cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1466 din 8 octombrie 1999, Tribunalul Mureş a admis acţiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, solicitând reducerea majorărilor de tarif de la 1.294.787.066 lei la suma de 289.835.535 lei, invocând greşeli de calcul, precum şi aplicarea greşită a legii.
Apelanta a mai invocat o serie de compensări reciproce între preţul gazului metan livrat unităţilor C.L. şi preţul energiei electrice livrate R.Z.
Prin Decizia nr. 127 din 27 martie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa atacată şi a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pe pârâtă să-i plătească suma de 289.835.535 lei majorări de tarif, în loc de 1.294.787.066 lei.
S-a menţinut obligarea pârâtei la plata sumei de 21.212.871 lei cheltuieli de judecată la fond.
În motivarea deciziei, s-a reţinut, în esenţă, că, în perioada 8 august 1996 – 7 mai 1997, pârâta a achitat cu o întârziere de 144 zile un număr de 28 facturi pentru care reclamanta a calculat şi pretins majorări de tarif de 0,20%, conform art. 93 din HG nr. 236/1993, în sumă de 1.294.787.066 lei.
De asemenea, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 93 din HG nr. 236/1993 şi art. 12 alin. (1) şi (2) din contract, aceste majorări de tarif se puteau solicita numai pentru 15 zile de la data scadenţei fiecărei facturi, iar după 5 zile, reclamanta avea obligaţia să întrerupă furnizarea energiei electrice, dar nu a procedat în acest fel.
Majorările de tarif, astfel calculate, însumează 289.835.535 lei, conform calculului aflat la dosarul de apel şi nu au fost contestate din punct de vedere matematic de reclamantă.
Instanţa de apel a mai reţinut că, potrivit contractului [art. 12 alin. (3)] în cazul neachitării facturilor restante, reclamanta putea pretinde, după 30 zile, penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere, dar nu le-a solicitat.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Recurenta susţine că întreruperea furnizării energiei electrice, prevăzută în art. 12 alin. (2) din contractele de furnizare a energiei electrice, este un drept, nu o obligaţie a furnizorului şi nu întrerupe curgerea majorărilor.
Susţine că nu putea întrerupe furnizarea energiei electrice, deoarece intimata face parte din categoria societăţilor exceptate de la întrerupere.
Învederează faptul că se puteau solicita concomitent majorări de tarif şi penalităţi, întrucât majorările reprezintă preţ, iar penalităţile sunt reglementate prin clauza penală.
Recursul este neîntemeiat.
Critica recurentei, referitoare la aplicarea greşită a legii, nu poate fi reţinută, deoarece, din conţinutul art. 12 alin. (1) şi (2) din contractul de furnizare a energiei electrice şi art. 93 alin. (1) şi (2) din R.F.U.E.E., aprobat prin HG nr. 236/1993, rezultă că furnizoarea de energie electrică este îndreptăţită şi obligată să recurgă la sistarea furnizării.
Susţinerea recurentei, că pârâta nu putea fi debranşată de la reţeaua de alimentare cu energie electrică, nu poate fi reţinută, deoarece la art. 6 9 lit. c) din Regulament se prevede condiţia care trebuie respectată de furnizorul de energie electrică, respectiv, neachitarea facturii de către consumator şi nerespectarea preavizului de 5 zile lucrătoare pentru achitarea acesteia.
Susţinerea recurentei, referitoare la natura juridică diferită a majorărilor de tarif şi penalităţilor de întârziere, este neîntemeiată, întrucât majorarea de tarif, stabilită procentual de R.F.U.E., se aplică pentru plata cu întârziere a preţului, deci, constituie o sancţiune care nu are corespondent în cantitatea de energie electrică consumată şi facturată.
Pentru aceste considerente, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC Filiala D.F.E.E. Transilvania Sud SA Braşov, sucursala de distribuţie şi furnizare a energiei electrice Târgu Mureş, împotriva deciziei nr. 127 din 27 martie 2000 a Curţii de apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1029/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1032/2003. Comercial → |
|---|
