CSJ. Decizia nr. 1032/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1032/2003

Dosar nr. 8063/2000

Şedinţa publică din 20 februarie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 295 din 22 martie 2000, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pe pârâta S.N.T.F.M. Iaşi, Agenţia teritorială Iaşi, să-i plătească suma de 12.649.485 lei cu titlu de daune, plus suma de 1.086.959 lei cheltuieli de judecată.

S-a respins acţiunea reclamantei faţă de pârâtele S.N.P. P. SA, sucursala Ploieşti, şi Rafinăria A. Piteşti.

Apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. Iaşi, împotriva acestei sentinţe, a fost respins prin Decizia nr. 694 din 16 august 2000, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercială.

În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că procedura de citare a pârâtei, pentru termenul când s-a judecat cauza în fond, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 85 şi urm. C. proc. civ.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel, s-a reţinut că excepţia lipsei competenţei teritoriale a Tribunalului Prahova este nefondată, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 10 pct. 5 C. proc. civ., cererile izvorâte dintr-un contract de transport sunt judecate de instanţa locului de plecare sau de sosire.

Întrucât, din copia scrisorii de transport aflată la dosar, rezultă că staţia C.F.R. de plecare este Ploieşti, competenţa teritorială aparţinea Tribunalului Prahova.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că răspunderea pentru lipsurile cantitative constatate la destinaţie revine cărăuşului, conform art. 82 şi 83 din Regulamentul de transport C.F.R., întrucât vagonul a sosit la destinaţie cu urme de violare, respectiv, fără sigiliul predătorului.

În ce priveşte cuantumul prejudiciului, s-a reţinut că a fost stabilit corect în raport cu preţurile din factură, care cuprind şi taxele aferente livrării.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii, considerând-o nelegală şi netemeinică.

Recurenta susţine că, în mod greşit, s-a reţinut că citarea s-a făcut cu respectarea art. 85 şi urm. C. proc. civ. şi că excepţia necompetenţei teritoriale invocată este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii, recurenta arată că s-a reţinut în mod greşit că a fost stabilit în raport cu preţurile din factură, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că furnizoarea i-a încasat accize, T.V.A. şi taxă drum.

Susţine că valoarea daunei pretinse nu este dovedită, reclamanta nu poate pretinde mai mult decât a plătit, respectiv, 2.153.350 lei.

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că pârâta a fost legal citată pentru termenul din 22 martie 2000, situaţie în care avea posibilitatea să-şi formuleze apărarea.

În această situaţie, critica recurentei, referitoare la nerespectarea normelor procedurale privind citarea, nu poate fi reţinută.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, referitor la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, se constată că este neîntemeiat, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 9 C. proc. civ., cererea îndreptată împotriva mai multor pârâţi poate fi făcută la instanţa competentă pentru oricare dintre ei, iar, în speţă, una dintre pârâte fiind S.N.P. P. SA, sucursala P. Ploieşti, s-a considerat, în mod corect, că Tribunalul Prahova a fost competent să soluţioneze cauza.

Critica recurentei, privind cuantumul despăgubirii, este întemeiată, întrucât, din verificarea actelor dosarului, rezultă că prejudiciul nu a fost stabilit în raport cu preţul din factură, cum greşit a reţinut instanţa de apel, întrucât aceasta nu există.

Din conţinutul reclamaţiei administrative formulate de reclamantă, rezultă că valoarea cantităţii de 1490 kg benzină constatată lipsă la destinaţie este de 2.153.950 lei, iar la reclamaţie nu s-a anexat factura furnizoarei, ci nota de greutate şi nota de creditare-debitare cu care a circulat marfa între cele două sucursale ale reclamantei, în care nu figurează accizele şi T.V.A, fiind acceptată la plată de reclamantă.

Conform prevederilor art. 85.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, în caz de pierdere totală sau parţială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească, excluzând alte daune interese, o despăgubire calculată după factură, după preţul curent al mărfii şi, în lipsa acestora, după preţul mărfurilor de aceiaşi natură şi calitate. Despăgubirea nu poate depăşi valoarea pe kilogram brut de marfă lipsă stabilită prin tarif.

În speţă, în lipsa facturii, despăgubirea urmează să se stabilească după preţul care rezultă din nota de creditare-debitare aflată la dosar, din care rezultă că valoarea cantităţii de 1490 kg benzină este de 2.153.350 lei.

În consecinţă, urmează să se admită recursul, să se modifice Decizia atacată, să se admită apelul cărăuşului şi să se schimbe sentinţa, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. la plata sumei de 2.153.350 lei, cu titlu de daune, plus suma de 230.335 lei cheltuieli de judecată.

Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 1.057.960 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, prin S.M.F. SA, Agenţia teritorială Iaşi, împotriva deciziei nr. 694 din 16 august 2000 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial.

Modifică Decizia atacată.

Admite apelul pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Iaşi, împotriva sentinţei nr. 295 din 22 martie 2000 a Tribunalului Prahova, pe care o schimbă, în sensul că admite în parte acţiunea reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala P. Suceava, şi obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.153.350 lei, reprezentând daune şi la 230.335 lei cheltuieli de judecată la fond.

Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 1.057.960 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1032/2003. Comercial