CSJ. Decizia nr. 1056/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1056/2003

Dosar nr. 8050/2001

Şedinţa publică din 20 februarie 2003

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 355, pronunţată la 13 martie 2001, în dosarul nr. 5300/2000, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC S. SA împotriva pârâtei SC A.S. SA, pe care a obligat-o să restituie reclamantei suma de 15.000.000 lei, cu titlu de plată nedatorată şi să plătească 1.760.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut din probele administrate, că reclamanta a plătit pârâtei, cu titlul de garanţie, suma de 15.000.000 lei pentru contractul de închiriere nr. 678, încheiat între părţi la 18 iulie 1995, pentru un spaţiu care nu a fost predat spre folosinţă reclamantei.

Apelul declarat de societatea pârâtă, împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 594, pronunţată la 29 iunie 2001, în dosarul nr. 2783/2001.

Împotriva acestei decizii, apelanta-pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului său, pârâta-apelantă susţine că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că spaţiul, pe care reclamanta l-a închiriat în urma unei licitaţii ţinute la 13 iulie 1995, i-a fost predat la 3 august 1995, în stare normală de folosinţă, acţionarii reclamantei, confirmând sub semnătură preluarea.

Mai susţine societatea recurentă că, atât sentinţa nr. 355 din 2001 a Tribunalului Sibiu, cât şi sentinţa nr. 843 din 20 octombrie 1998 a aceluiaşi tribunal, au fost pronunţate de acelaşi judecător, care, la judecarea fondului, la data de 29 iunie 2001, nu a permis reprezentantului societăţii să ia cuvântul în cauză, deoarece ajunsese în sală, din motive independente de voinţa sa, după ce cauza a fost luată în pronunţare.

Recursul declarat de societatea pârâtă nu este fondat.

Motivele referitoare la judecarea a două cauze, care privesc societatea, de către acelaşi judecător, care nu a acordat cuvântul reprezentantului părţii, după ce cauza a rămas în pronunţare, nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., şi nu pot constitui critici ale soluţiilor pronunţate.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, reţinută atât de prima instanţă, cât şi în apel, din copia sentinţei civile nr. 843, pronunţată, la 20 octombrie 1998, de Tribunalul Sibiu (dosarul primei instanţe), sentinţă definitivă şi irevocabilă, rezultă că pârâta nu a pus la dispoziţia reclamantei spaţiul pentru care aceasta a câştigat licitaţia, în scopul folosirii conform destinaţiei.

În raport cu această hotărâre, instanţa de apel a pronunţat o decizie legală şi temeinică, constatând că suma de 15.000.000 lei, reţinută drept garanţie, a fost reţinută în contul chiriei, şi, în condiţiile în care spaţiul nu a fost folosit de reclamantă, aceasta nu datora plata chiriei.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC A.S. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 594 din 29 iunie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1056/2003. Comercial