CSJ. Decizia nr. 1162/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1162/2003
Dosar nr. 1914/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1038 din 17 septembrie 1998, a admis acţiunea reclamantei SC B. SRL Bucureşti şi a obligat pârâta SC C.S. SA Eforie Sud la plata sumei de 141.219.367 lei, reprezentând chirie reactualizată şi refuzată la plată, cu 7.736.887 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că, în temeiul contractului de închiriere nr. 3961 din 10 august 1984, pârâta foloseşte bufetul C. situat în Eforie Sud, refuzând nejustificat să plătească chiria pe luna iunie 1991 şi pe anul 1992.
Cuantumul chiriei a fost determinat prin reactualizarea chiriei stabilită prin contract, conform expertizei contabile efectuată în cauză.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinţei menţionate, a fost respins de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 149 din 1 martie 1999.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, care a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 4308 din 25 noiembrie 1999, Decizia atacată fiind casată, reţinându-se nemotivarea acesteia, prin încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ.
În rejudecarea apelului, după casare, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 222 din 19 martie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa Tribunalului Constanţa nr. 1038 din 17 septembrie 1998 şi a admis în parte acţiunea, în sensul obligării pârâtei, SC C.S. SA Eforie Sud, la plata sumei de 28.558.611 lei, chirie restantă, reactualizată, aferentă lunii iunie 1991 şi anului 1992, fiind compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, care a fost respins, ca nefondat, de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 257 din 22 ianuarie 2002.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 318 C. proc. civ.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 6880 din 18 noiembrie 2002, a admis contestaţia în anulare, astfel că Decizia atacată a fost anulată şi a stabilit termen pentru data de astăzi, 25 februarie 2003, pentru rejudecarea recursului.
Prin recursul declarat, reclamanta a susţinut că hotărârea instanţei de apel este criticabilă, deoarece:
– calculul chiriei este eronat, întrucât nu s-a aplicat taxa pe valoarea adăugată şi suprafaţa avută în vedere este nereală, şi anume, 1.084 mp, în loc de 1.270,61 mp;
– S-a ignorat faptul că pârâta a acceptat, prin adresa nr. 3785 din 29 august 1991, ca, la calculul chiriei, să se aibă în vedere Decizia Prefecturii Constanţa nr. 265/1991;
– S-a acordat mai mult decât s-a cerut, prin alegerea variantei expertizei contabile ce cuprinde clauza penală.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
În al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare pentru stabilirea suprafeţei închiriate şi stabilirea preţului chiriei, în raport cu contractul dintre părţi, preţurile prevăzute prin Decizia Prefecturii nr. 265/1991, reactualizarea conform ratei inflaţiei.
Reclamanta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.
Din variantele de calcul propuse de expertiză, instanţa a reţinut varianta prin care se are în vedere chiria lunară din contract, de 1.332 lei, la care s-a aplicat rata inflaţiei, suma totală fiind de 28.558.611 lei.
Critica recurentei, în primul motiv de casare, în sensul că greşit nu s-a aplicat taxa pe valoarea adăugată, este fără temei. Aceasta, întrucât chiria acordată priveşte luna iunie 1991 şi anul 1992, perioadă în care T.V.A nu este aplicabilă, acest impozit indirect fiind introdus din 1993.
Sunt de respins şi fără relevanţă – dat fiind faptul că chiria stabilită era lunară – şi susţinerile privind suprafaţa închiriată, având în vedere măsurătorile făcute cu ocazia expertizei, stabilindu-se ca reală, suprafaţa de 1.084 mp.
În ce priveşte chiria lunară, stabilită prin Decizia Prefecturii nr. 265/1991, întemeiat instanţa nu a luat în considerare această variantă de calcul, cât timp, în contract, era stabilită chiria convenită de părţi şi având în vedere că, de comun acord, ea nu a fost modificată. La această chirie, devenită modică, expertiza a aplicat indicele de inflaţie, astfel că suma acordată este conform convenţiei părţilor.
Nu poate fi primită nici critica recurentei privind aplicarea clauzei penale.
Această clauză penală este prevăzută în contract şi, pe acest temei, a fost calculată de expert.
Reclamanta-recurentă a cerut, prin acţiune, dobânzi, or, în cazul în care întârzierea plăţii este sancţionată, conform convenţiei părţilor, cu penalităţi, o a doua sancţiune, nu era admisibilă.
Faţă de cele de mai sus, cererea recurentei, în sensul casării deciziei atacate şi trimiterii spre o nouă rejudecare, este fără temei.
Hotărârea instanţei de apel, Decizia nr. 222 din 19 martie 2001, fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 222 din 19 martie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1161/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1165/2003. Comercial → |
|---|
