CSJ. Decizia nr. 1160/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1160/2003
Dosar nr. 851/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 ianuarie 2001, reclamanta, Fondul Proprietăţii de Stat, în prezent, A.P.A.P.S. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta, SC R. SA Galaţi, pentru a fi obligată la plata sumei de 186.364.940 lei, reprezentând daune-interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor, pentru exerciţiul financiar al anului 1997.
Prin sentinţa civilă nr. 170 din 23 ianuarie 2001, Tribunalul Galaţi a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 580 din 22 august 2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa civilă de mai sus, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 160.705.064 lei daune moratorii, calculate la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R.
Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată, pentru daunele moratorii calculate pentru anul 1997, la nivelul dobânzilor practicate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an.
În legătură cu recursul de faţă se reţin următoarele:
Reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile privind dobânzile în discuţie pe art. 43 C. com., care prevede că datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
În raport cu aceste prevederi, în cazul neplăţii unor datorii comerciale lichide şi exigibile, comerciantul debitor datorează de drept dobânzi.
În consecinţă, cum dividendele sunt datorate la sfârşitul anului contabil şi sunt calculate pe baza bilanţului anual, când sunt exigibile, reclamanta este în drept să le pretindă, potrivit art. 43 C. com.
Este de reţinut, însă, că cererea reclamantei de a fi aplicabile dobânzile practicate de societăţile bancare, în cazul contractelor de depozit bancar, nu-şi are temei, întrucât aceasta se poate cere numai în condiţiile existenţei unui contract de depozit.
Or, în speţă, reclamanta poate să pretindă, pentru anul financiar 1997, numai dobânzile acordate de organul bancar pentru sumele existente în contul curent, şi anume, dobânda la vedere practicată de banca care o deserveşte.
Însă, se constată că, sub aspectul nivelului dobânzilor reţinute de instanţa de apel în cauză, pentru anul 1997, potrivit ratei de scont a B.N.R., conform OG nr. 9/2000, soluţia instanţei de apel, care a aplicat retroactiv aceste prevederi, este greşită.
Având în vedere principiul potrivit căruia, în propria cale de atac, părţii nu i se poate face o situaţie mai grea –non reformatio in pejus – şi constatând că nivelul dobânzilor la vedere, la care este îndreptăţită reclamanta potrivit celor de mai sus, este mai scăzut decât cele acordate de instanţa de apel, urmează ca hotărârea atacată să fie menţinută, deşi este greşită sub aspectul dezlegării problemei de drept, şi anume, că nu se puteau acorda retroactiv dobânzi la nivelul ratei de scont prevăzute de OG nr. 9/2000, pentru anul 1997.
În consecinţă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 580 din 22 august 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 116/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1161/2003. Comercial → |
|---|
