CSJ. Decizia nr. 1221/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1221/2003
Dosar nr. 3713/2001
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursului de faţă
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1387 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Sibiu a fost admisă acţiunea Fondului Proprietăţii de Stat, iar pârâta SC A. SA a fost obligată la plata sumei de 209.879-898 lei, dividende, plus 115.873.621 lei, reprezentând daune-interese moratorii, calculate în raport cu dobânda, la depozite pe teren de un an, acordată de B.R.D.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia civilă nr. 91 din 7 februarie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, această sentinţă fiind schimbată în partea privitoare la daunele moratorii, în sensul respingerii acestei cereri, restul sentinţei fiind menţinut.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 43 C. com., pârâta datora dobânda legală comercială, dobândă care trebuia raportată la taxa de scont B.N.R., ceea ce reclamanta nu a solicitat, cerând dobânda bancară.
Raportarea reclamantului la dobânda bonificată B.R.D., acordată depozitelor constituite pe termen de 1 an, nu putea fi acceptată decât în condiţiile în care acesta ar fi făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 1085 C. civ., dovadă nefăcută în speţa de faţă.
Nemulţumit de această decizie, reclamantul, devenit Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, a declarat recurs solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului pârâtei şi păstrării soluţiei în fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susţine, în esenţă, că Decizia din apel este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece ea este îndreptăţită, conform dispoziţiilor art. 43 C. com., la dobânzi acordate de B.R.D., bancă la care ea îşi putea păstra banii, putând constitui chiar depozite, până la apariţia OUG nr. 37/1999, ce o obliga să transfere veniturile la Trezoreria sectorului 1 Bucureşti.
Chiar dacă, prin OUG nr. 88/1997, s-a stabilit că dividendele sunt venituri la bugetul de stat, aceste venituri la bugetul de stat trebuiau vărsate mai întâi în cont bancar, purtător de dobânzi şi apoi la buget.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispoziţiilor art. 43 C. com., datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
În speţă, recurenta nu putea pretinde, în temeiul acestor dispoziţii pe care şi-a fundamentat cererea, decât dobânda legală, dobândă care, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, era dobânda pieţii raportată la taxa de scont B.N.R. (pentru anul 1998) iar apoi, dobânda calculată conform OG i nr. 9/2000, act normativ în vigoare la data promovării acţiunii, nicidecum dobânda acordată pentru depozite pe termen de un an de către B.R.D.
Cum recurenta nu a solicitat dobânda legală, ci dobânda bonificată, acordată pentru depozitele pe care nu le-a putut constitui la B.R.D. din cauza neachitării dividendelor, corect instanţa de apel a apreciat că această dobândă nu poate fi acordată, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada legăturii cauzale între prejudiciul suferit şi fapta culpabilă a debitorului, conform dispoziţiilor art. 1085 C. civ.
De altfel, chiar în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că dividendele, conform OUG nr. 88/1997, trebuiau vărsate la bugetul statului, dar susţine că această vărsare era efectuată numai după ce se constituiau depozite la bănci, ca urmare a vărsămintelor debitorilor, fapt nedovedit în speţa de faţă.
În consecinţă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, motiv pentru care va dispune respingerea lui, Decizia din apel fiind temeinică şi legală.
Cererea intimatei-pârâte de a i se acorda cheltuielile de judecată, constând în contravaloare transport şi diurnă, urmează a fi respinsă, ca nefondată, prin cele două bilete de transport în xerox, nedatate, şi fără a menţiona ruta pentru care s-au acordat, neprobându-se cheltuielile pretinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Autoritatea pentru Administrarea Participaţiilor Statului împotriva deciziei nr. 91/A din 7 februarie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1220/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1222/2003. Comercial → |
|---|
