CSJ. Decizia nr. 1225/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1225/2003Dosar nr.4535/2001
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SNTFM Marfă – Sucursala Cluj Napoca, împotriva deciziei nr.254 din 15 martie 2001 a Curţii de Apel Cluj - Secţia Comercială şi de contencios Administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat şi că recurenta a solicitat judecarea în lipsă conform art.242.2 c.pr.civ.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată o reţine spre soluţionare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar,constată următoarele:Prin sentinţa nr.1635 din 13 septembrie 2000 a Tribunalului Cluj-Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, a fost admisă în parte acţiunea SNP P. SA Bucureşti – Sucursala P. Maramureş, iar pârâta SNTFM CFR MARFĂ Cluj a fost obligată la 11.137.450 lei despăgubiri pentru marfa lipsă în timpul transportului la destinaţie, plus cheltuieli de judecată.
Cererea reclamantei de a se include în despăgubiri valoarea accizelor, TVA-ului şi taxelor de drum a fost respinsă, apreciindu-se că reclamanta n-a dovedit plata acestor sume.
Apelul reclamantei declarat împotriva acestei swntinţe a fost admis prin Decizia civilă nr.254 din 15 martie 2001 a Curţii de Apel Cluj-Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, sentinţa tribunalului fiind schimbată în sensul că s-a admis în totalitate acţiunea reclamantei, pârâta fiind obligată la 36.714.725 lei despăgubiri, în valoarea cărora au fost incluse şi accizele, TVA-ul şi taxa de drum, acestea făcând parte din despăgubirile calculate în conformitatecu dispoziţiile art.85.2 din Regulamentul de Transport CFR.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate şi menţinerea sentinţei de fond.
În esenţă, recurenta critică modul în care a fost calculat cuantumul despăgubirilor prin includerea greşită a accizelor, taxei de drum şi TVA în cuantumul lor, taxe datorate numai pentru mărfurile comercializate, nicidecum pentru cele necomercializate, caz în speţă.
În soluţionarea celor afirmate recurenta a depus adrese ce emană de la reclamantă - către sucursalele ei – şi de la însăşi pârâtă către subunităţile sale, precum şi copia reclamaţiei administrative.
Prin întâmpinare, reclamanta-intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că prejudiciul a fost corect calculat de instanţa de apel, în concordanţă şi cu cele stipulate în răspunsul Ministerului Finanţelor Publice Timiş reclamantei prin aftesa nr.460.689/27 iulie 2001, ataşată întâmpinării.
Recursul esze nefondat pentru considerentele ce se vor arăta :
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, potricit dispoziţiilor art.85.2 din Regulamentul CFR, despăgubirea datorată de cărăuş în caz de pierdere totală sau parţială a mărfii, se stabileşte după preţul curent al mărfii stipulat în factură la care se adaugă tariful de client cu ocazia transportului mărfii pierdute (teza finală a textului menţionat).
Potrivit dispoziţiilor art.10 alin.1 şi art.12 alin.1 din OG 3/1992 obligaţia plăţii TVA şi exigibilitatea ei ia naştere la momentul efectuării livrării, deci momentul prefării către cărăuş.
De asemenea, în conformitate cu art.16 şi 17 din OG 27/2000, plătitorii de accize pentru produsele petroliere sunt agenţii ecnomici producători şi ele se virează la stat în momentul efectuării livrării, ca şi taxa de drum datorată în temeiul Legii 118/1996.
În raport de aceste dispoziţii legale, curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă apreciere şi interpretare a legii atunci când a reţinut în cuantumul despăgubirilor, calculate conform dispoziţiilor art.85.2 din Regulamentul CFR, în categoria „celorlalze sume plătite de client" şi accizele, TVA-ul şi taxa de drum ce incumbă furnizorului producător, adică reclamantei, „clientul" cărăuşului la care face referire art.85.2.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, Decizia din apel fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SNTFM MARFĂ – SUCURSALA CLUJ NAPOCA, împotriva deciziei nr.254 din 15 martie 2001, a Curţii de Apel Cluj - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1224/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1226/2003. Comercial → |
|---|
