CSJ. Decizia nr. 1219/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1219/2003
Dosar nr. 3707/2001
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2034 din 7 noiembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. E. S.A., sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Cluj, şi a fost obligată pârâta la 4.275.901 lei majorări de întârziere şi 402.092 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că o parte din datorii au fost compensate, iar cele necompensate au fost recunoscute ca obligaţii de plată de către pârâtă.
Sentinţa a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj care a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către S.C. E. S.A., sucursala Cluj, şi S.N.C.F.R. Cluj Napoca.
Împotriva deciziei nr. 204/2001, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, reclamanta S.C. E. a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică întrucât, greşit instanţa nu a avut în vedere faptul că obligaţia iniţierii procedurii de compensare revenea S.N.C.F.R. Cluj, care promova acţiunea cu o întârziere de 2 - 3 luni faţă de scadenţa facturilor, precum şi metodologia emisă de R.E.N.E.L., conform căreia se derulează şi finalizează plata prin compensare.
Data stingerii datoriei este data înregistrării acesteia şi nu data emiterii procesului verbal de compensare.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă:
Contractul de furnizare a energiei electrice nr. 201/1995 a fost modificat prin procesul verbal de conciliere, potrivit căruia, pentru debitele lichidate prin compensare, nu se calculează majorări sau penalităţi, iar data decontării fiind data iniţierii actului de compensare.
Din convenţiile succesive dintre recurentă şi R.E.N.E.L., ultima din 1996, reiese că s-a prevăzut ca obligaţiile de plată reciproce să se stingă prin compensare.
Toate facturile pentru care recurenta reclamantă a pretins majorări au fost achitate prin compensare, mai puţin cele din 1994, 1995, 1996 şi 1997 pe care, legal instanţa le-a considerat ca fiind prescrise, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar pentru facturile emise anterior perioadei de 27 ianuarie 2000, (data introducerii acţiunii), calculate prin expertiză, instanţa a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 4.275.901 lei .
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, raport necontestat de recurenta reclamantă, reiese că intimata a întocmit actele de compensare în termenele prevăzute de convenţiile părţilor, precum şi documentaţia pentru iniţierea proceselor verbale de compensare.
Metodologia emisă de R.E.N.E.L. se referă la perioade ulterioare litigiului, aceasta neputând fi aplicată retroactiv.
Astfel fiind, recursul declarat a fost respins, conform art. 312 C. proc. civ., Decizia recurată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. E. S.A. Cluj, sucursala de Distribuţie Cluj, împotriva deciziei nr. 204 din 7 martie 2001 a Curţii de Apel Cluj.
| ← CSJ. Decizia nr. 1218/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 122/2003. Comercial → |
|---|
