CSJ. Decizia nr. 1222/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1222/2003
Dosar nr. 3714/2001
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă :
Prin cererea înregistrată sub nr. 1152 din 1 martie 2000, reclamantul Fondul Proprietăţii de Stat a solicitat obligarea pârâtei S.C. V. S.A. Mediaş la plata sumei de 21.147.509 lei, din care 6.428.734 lei dividende pe anul 1996 şi 14.719.775 lei daune interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite pe un an de persoanele juridice.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul arată că este acţionar, în numele statului, la societatea pârâtă şi avea de primit dividende în valoare de 124.887.255 lei, din care a primit doar 118.458.521 lei cu O.P. nr. 2253 din 18 decembrie 1997, rămânând o diferenţă de 6.428.734 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1080 din 29 iunie 2000, Tribunalul Sibiu a respins acţiunea reclamantului, reţinând că pârâta a plătit dividendele şi că au existat dispute cu privire la cuantumul acestora, făcându-se de către reclamant modificări în bilanţul depus de pârâtă şi ajungându-se la un alt bilanţ decât cel aprobat de aceasta.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta susţinând că, în mod greşit a respins instanţa de fond acţiunea întrucât, modificările din bilanţ au reprezentat o corecţie, având în vedere acordarea necuvenită a unor drepturi managerului, neputându-se accepta diminuarea în mod artificial a cuantumului dividendelor.
Curtea de Apel Alba, prin Decizia civilă nr. 93 din 7 februarie 2001 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, reţinând că dividendele trebuiau plătite, conform bilanţului şi nu după modificările unilaterale ale reclamantului care cerea să includă şi drepturile managerului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând că salariul managerului era eronat şi acest lucru a determinat un calcul greşit al dividendelor.
Recurenta mai susţine şi că i se cuvin dobânzi, conform art. 43 C. com.
Recursul reclamantului este nefondat pentru următoarele considerente :
Conform dispoziţiilor art. 67 alin. (2) din Legea 31/1990, republicată, acţionarii sunt îndreptăţiţi să primească dividende proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, iar cuantumul şi distribuirea dividendelor se stabilesc de către Adunarea Generală a Acţionarilor la data aprobării bilanţului contabil, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 111 lit. a) din aceeaşi Lege nr. 31/1990, republicată.
Din procesul verbal încheiat la 8 aprilie 1997, cu ocazia Adunării Generale a Acţionarilor, ce a aprobat bilanţul contabil pentru anul 1996, rezultă că dividendele nete, cuvenite reclamantei, sunt în sumă de 118.458.521 lei.
Bilanţul a fost votat de reprezentanţii reclamantei.
Aceste dividende au fost plătite de pârâtă la data de 18 decembrie 1997 cu O.P. nr. 2253/1997.
Conform aceloraşi dispoziţii ale art. 111 din Legea 31/1990, doar Adunarea Generală modifică bilanţul contabil în aceeaşi procedură în care îl aprobă.
O asemenea hotărâre de modificare nu a fost luată.
În schimb, reclamanta a modificat exemplarul de pe bilanţ pe care îl deţinea, invocând un calcul greşit al dividendelor, prin neobţinerea aprobărilor referitoare la cota cuvenită managerului, din profitul net realizat.
Aceste aspecte au fost invocate prin adresa nr. 243/646 din 8 iulie 1997 a Fondului Proprietăţii de Stat, dar nu a fost convocată o adunare generală care să rezolve disputele.
Corect instanţele de fond şi de apel au reţinut că documentul de referinţă, pentru calculul dividendelor, este bilanţul contabil aprobat de Adunarea Generală a Acţionarilor şi, nici o modificare unilaterală, nu poate fi avută în vedere.
Aşadar, critica referitoarela calculul greşit al dividendelor nu poate fi reţinută.
Nici întârzierea în plata dividendelor nu este imputabilă pârâtei, având în vedere disputele cu privire la acest cuantum întrucât, nu se puteau acorda dobânzi cu titlu de daune interese, conform art. 43 C. com., cum corect au stabilit instanţele.
Hotărârile apreciindu-se ca legale, iar motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind întemeiat, se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 93/ A din 7 februarie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1221/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1223/2003. Comercial → |
|---|
