CSJ. Decizia nr. 1226/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1226/2003
Dosar nr. 4554/2001
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2834 din 5 aprilie 2000, reclamanta S.C. F.R.B. S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. S.T. S.R.L. la plata sumei de 37.119,63 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare marfă, cât şi la cheltuieli de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta un contract de comision, în baza căruia, aceasta avea obligaţia asigurării efectuării plăţii către reclamanta comitentă a mărfurilor livrate la export, în termen de 20 de zile de la data buletinului vamal, însă, nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 3453 din 29 mai 2000, Tribunalul Bucureşti a admis, în parte, acţiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata echivalentului în lei a sumei de 37119,63 dolari S.U.A. contravaloare marfă şi 2.171.655 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâta s-a obligat, prin contractul de comision nr. 1002/1998, să asigure efectuarea plăţilor către reclamantă pentru mărfurile livrate la export în 20 de zile de la data buletinului vamal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, susţinând că fibra poliesterică, livrată reclamantei pentru prelucrare, a fost în cantitate mult mai mare, neputându-se justifica o cantitate de 60 tone şi creându-se pârâtei un prejudiciu de peste 4000 dolari, reprezentând comisionul la care se adaugă alte cantităţi de fibră de peste 70.000 dolari SUA livrate reclamantei, recepţionate de aceasta, dar pe care refuză să le plătească sau să le restituie.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 525 din 27 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, reţinând că fibra ce se cere a fi returnată face obiectul unui alt dosar care nu are legătură cu prezenta cauză, acolo fiind parte S.C. T. S.A.
Obiectul prezentei cauze îl constituie plata contravalorii procesării fibrei.
Cu privire la înscrisurile depuse de pârâtă, s-a apreciat că aceasta recunoaşte, practic, pretenţiile reclamantei, însă, plăţile nu au putut fi efectuate întrucât biletele la ordin invocate nu aveau acoperire, astfel încât nu au fost acceptate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând hotărârea pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că neplata biletelor la ordin s-a datorat exclusiv depunerii acestora cu întârziere.
Astfel, conform art. 41 din Legea nr. 58/1994, posesorul cambiei, plătibilă la o dată fixă, trebuie să o prezinte la plată fie în ziua în care este plătibilă, fie în una din cele 2 zile lucrătoare ce urmează şi la data la care au fost remise aceste bilete, respectiv, 24 august 2000, datele de scadenţă erau deja expirate.
În aceste condiţii, posesorul biletelor la ordin este decăzut din drepturile sale împotriva giranţilor, împotriva trasului, împotriva celorlalţi obligaţi, pierzând şi dreptul de protest de neacceptare, conform art. 49 din Legea 58/1934.
Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform anexei nr. 2 la contractul de export în comision extern, comisionarul s-a obligat să asigure efectuarea plăţilor, în baza facturilor prezentate, în termen de 20 de zile de la data buletinului vamal.
Pretinsa plată prin predarea unor bilete la ordin la o perioadă de timp îndelungată de la scadenţă şi fără ca aceste instrumente de plată să aibă acoperire, astfel cum rezultă din corespondenţa cu banca A.B.N.A., nu reprezintă o plată care să-l elibereze pe debitor.
Apărările invocate de recurentă şi întemeiate pe excepţiile Legii speciale nr. 58/1934 aplicabile instrumentelor de plată – biletele la ordin – nu sunt fondate atâta timp cât aceste instrumente de plată nu au fost acceptate.
De altfel, biletele la ordin au fost subscrise de o altă persoană decât debitorul din raportul fundamental.
Aceste apărări sunt formulate direct în recurs, nefăcându-se nici o referire în motivele de apel, aşa încât ele nu pot fi ţinute în seamă, întrucât s-ar încălca dispoziţiile art. 292 C. proc. civ.
Urmează a fi respins, ca nefondat, recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. S.T. S.R.L. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 525 din 27 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1225/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1227/2003. Comercial → |
|---|
