CSJ. Decizia nr. 1228/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1228/2003
Dosar nr. 4982/2001
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa civilă nr. 1411 din 18 octombrie 2000 a Tribunalului Dolj, s-a admis în parte acţiunea precizată şi în parte cererea reconvenţională şi s-a constatat rezilierea contractului de locaţiune nr. 16 din 26 septembrie 1998. A fost obligată pârâta la plata sumei de 394 de dolari S.U.A. + T.V.A, reprezentând garanţie nerestituită, iar pe reclamanta-pârâtă la plata sumei de 27.468.502 lei chirie pe perioada aprilie – iulie 2000, reclamanta a fost obligată şi la ridicarea bunurilor din spaţiul locativ, consemnate în procesul-verbal din 12 iulie 2000.
Au fost respinse capetele de cerere formulate în acţiunea reclamantei, privind daunele pentru viciile lucrului şi îmbunătăţiri.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond reţine că reclamanta a anulat concediul în octombrie 1999, ca urmare a expirării contractului de locaţiune încheiat pentru o perioadă de un an, iar tacita relocaţiune nu a putut fi reţinută, situaţie faţă de care reclamanta trebuie să restituie garanţia depusă la încheierea contractului, iar pârâta să suporte contravaloarea lipsei de folosinţă. Cât priveşte contravaloarea energiei electrice, în contract, nu s-a stipulat această obligaţie, iar tulburarea folosinţei, prin inundaţia produsă, nu a fost dovedită, culpa aparţinând locatarilor de la etajele superioare.
Împotriva sentinţei nr. 1411 din 2000, pronunţată de Tribunalul Dolj, ambele părţi au formulat apel.
Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă şi a admis în parte cererea reconvenţională.
S-a constatat reziliat contractul de locaţiune şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 30.886.976 lei, (22.774.816 lei, reprezentând chirie, şi 8.112.160 lei, energie electrică) reclamanta fiind obligată să-şi ridice bunurile din spaţiul locativ consemnate în procesul-verbal din 12 iulie 2002.
Instanţa de apel a reţinut că rezilierea contractului de locaţie a avut loc prin acord, operând tacita relocaţiune, până la 12 iulie 2000.
În ce privesc daunele-interese pentru nefolosinţa spaţiului, s-a reţinut că acestea nu au fost dovedite, ca pagube din garanţia reţinută.
Împotriva deciziei nr. 302 din 10 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, reclamanta SC B.C. SRL Craiova a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât greşit a fost obligată la plata energiei termice pe baza unor facturi calculate estimativ, precum şi la restituirea garanţiei de 394 de dolari S.U.A. (+ T.V.A) constituită pentru eventualele pagube şi, cum pagubele nu au existat, garanţia trebuia înapoiată, întrucât proprietarul nu avea dreptul să scadă după bunul său plac.
Se mai susţine că eronat instanţa a reţinut tacita relocaţiune, ca şi obligarea reclamantei-recurente la contravaloarea chiriei pe perioada 1 mai – 12 iulie 2000.
Ultimul motiv de recurs se referă la cheltuieli de judecată, care trebuiau compensate faţă de faptul că pretenţiile ambelor părţi au fost admise în parte.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.
Raporturile dintre părţi s-au derulat în baza contractului de locaţie nr. 16 din 25 septembrie 1998, având ca obiect închirierea spaţiului în suprafaţă de 120 mp, pe o durată de un an.
La 13 octombrie 1999, reclamanta a făcut cunoscut reclamantei-pârâte că doreşte încetarea contractului, dar şi intenţia acceptării reînnoirii acestuia în condiţiile în care ar accepta continuarea folosinţei, situaţie ce s-a concretizat prin achitarea contravalorii chiriei pe perioada contractului şi după octombrie 1999, până în martie 2000, chirie primită de pârâta-reclamantă.
Tacita relocaţiune a fost prelungită în iulie 2000, când pârâta-reclamantă a preluat spaţiul de la reclamanta-pârâtă, prin acord, intervenind rezilierea, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel. În art. 8 din contractul de locaţiune s-a prevăzut acoperirea unor pagube din garanţie şi chiria restantă, pagube ce nu s-au dovedit, astfel că legal instanţa a obligat recurenta la restituirea garanţiei.
Cu adresele din dosarul de apel s-a făcut dovada plăţii de către pârâta-reclamantă a energiei termice ce cădea în sarcina reclamantei-pârâte, care, deşi avea partidă separată, nu i s-a achitat obligaţiile ce-i reveneau. Facturile au fost calculate de RA T., iar S.P. le-a achitat.
Cheltuielile de judecată au fost legal apreciate în raport cu culpa procesuală a recurentei şi capetele de cerere admise din ambele faze procesuale.
Astfel fiind, în raport cu considerentele arătate, recursul declarat fiind nefondat a fost respins, conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., Decizia pronunţată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 302 din 10 aprilie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1227/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1229/2003. Comercial → |
|---|
