CSJ. Decizia nr. 1241/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.1241/2003DOSAR Nr.8281/2001
Şedinţa publică din 27 februarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. „A."SA- Sucursala Bucureşti împotriva deciziei nr.1246 din 25 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă prin consilier juridic A. I. şi intimata reclamantă prin avocat Ş. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este netimbrat.
Recurenta prin consilier juridic, depune dovada timbrării recursului.
Recurenta depune o cerere de restituire a cauţiunii în valoare de 80 milioane lei achitată cu O.P. nr.403 din 17 aprilie 2002.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, dă cuvântul părţilor în fondul cererii.
Recurenta prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi admiterea cererii de restituire a cauţiunii.
Intimata, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat şi respingerea cererii de restituire a cauţiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.7535 din 20 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti-Secţia comercială a fost respinsă ca nefondată excepţia invocată de pârâtă privind nulitatea contractului de asigurare, fiind admisă în parte acţiunea reclamantului B. S.V., iar pârâta Societatea de asigurare şi Reasigurare" A." SA Cluj Napoca fiind obligată la plata echivalentului în lei la data executării a sumei de 57.420 DEM cu titlu de daune, plus cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act de renunţarea la judecata cererii privind daunele moratorii.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.1246 din 25 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a VI-a comercială.
Cu privire la excepţia nulităţii contractului de asigurare s-a reţinut că a fost corect soluţionată, deoarece intimatul reclamant a dovedit că este proprietarul autoturismului asigurat, că acest autoturism este inmatriculat, adresa nr.1380113/5 septembrie 2000 invocată de pârâtă dovedind numai că prima înmatriculare a autoturismului a fost nelegală, nu şi cea făcută de reclamant.
În ceea ce priveşte fondul pricinii, instanţa a reţinut că dinamica accidentului a fost corect reţinută şi ea este conformă atât cu actul constatator al poliţiei cât şi cu expertiza depusă la fond şi încuviinţată în apel.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii s-a reţinut că el nu depăşeşte prima de asigurare, dispoziţiile art.45 din contractul de asigurare depinzând de voinţa părţilor şi în final de o eventuală acţiune în justiţie pe care numai pârâta o poate promova.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru greşita aplicare şi interpretare a legii, art.3o4 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta susţine că excepţia nulităţii contractului de asigurare a fost greşit respinsă deoarece consimţământul său a fost viciat prin eroarea asupra însuşirilor autoturismului ce a format obiectul asigurării, ea neavând posibilitatea ca la data încheierii asigurării să cunoască faptul că actele de înmatriculare erau false.
Pe fondul pricinii, contestă circumstanţele în care s-a produs accidentul, expertul nestabilind dinamica accidentului ci valoarea pagubelor.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului arătând că el este cumpărător de bună credinţă al autoturismului, iar asigurarea este perfect legală.
La 7 martie 2002 recurenta a solicitat suspendarea executării deciziei recurate, cerere respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 25 aprilie 2002 (fila 30 dosar recurs) reţinând că a rămas fără obiect, executarea fiind deja făcută la 19 aprilie 2002.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Critica privind soluţionarea excepţiei nulităţii contractului de asigurare este neîntemeiată în raport cu probele dosarului care demonstrează că reclamantul este proprietarul autoturismului, el fiind al patrulea deţinător al acestui bun după cum rezultă din cartea de identitate a autovehiculului (fila 16 dosar fond).
Cele invocate de recurentă în susţinerea excepţiei invocate, respectiv faptul că primul deţinător ar fi prezentat date false la poliţie cu ocazia înmatriculării nu este de natură să afecteze titlul de proprietate al reclamantului asupra bunului asigurat, acesta fiind- până la proba contrară- dobânditor de bună credinţă.
Recurenta nu poate susţine că a fost în eroare asupra obiectului asigurării, eroare creată de neregularitatea primei înmatriculări a autoturismului câtă vreme nu a dovedit că această înmatriculare ar fi fost radiată de organele de poliţie, iar prin completarea clauzelor contractului de asigurare la pct.II demonstrează că a verificat actele de proprietate ale reclamantului şi datele de identificare ale autoturismului asigurat, aşa încât nu poate invoca eroarea asupra bunului asigurat.
Neîntemeiată este şi critica privind obiectivul expertizei efectuată în apel, la cererea sa, dar ale cărei obiective au fost stabilite de instanţă (fila 29 apel) apreciindu-se ca nepertinente obiectivele propuse de pârâtă referitoare la dinamica accidentului şi cauzele acestuia, apreciere corectă în raport cu actul constatator al accidentului încheiat de organele de poliţie (fila 63 fond) împotriva căruia pârâta nu s-a înscris în fals.
În consecinţă, curtea apreciază că recursul este neîntemeiat, motiv pentru care îl va respinge, Decizia din apel fiind temeinică şi legală.
Cererea recurentei de a i se restitui cauţiunea de 80.000.000 lei nu poate fi primită deoarece, din actul aflat la fila 24 recurs, respectiv adresa Băncii de Export Import a României SA- E., rezultănumai indisponibilizarea sumei de 80.000.000 lei la cererea recurentei şi nicidecum consemnarea sumei la CEC la dispoziţia instanţei, simpla dispoziţie a debitorului de indisponibilizare a sumei în cont nedovedind plata efectivă, respectiv debitarea contului acesteia, numai într-o asemenea situaţie putându-se dispune restituirea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. „A."SA Sucursala Bucureşti împotriva deciziei nr.1246 din 25 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Respinge cererea de restituire cauţiune.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1240/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1244/2003. Comercial → |
|---|
