CSJ. Decizia nr. 1270/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1270/2003

Dosar nr. 4139/2001

Şedinţa publică din 28 februarie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 792 din 4 octombrie 2000, Tribunalul Alba a admis acţiunea reclamantei SC C. SA Borzeşti şi a obligat-o pe pârâta S.M. Baia de Arieş la plata sumei de 171.446.274,16 lei, reprezentând contravaloare a produselor livrate, precum şi 10.555.491 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în baza înscrisurilor depuse în copie la dosar (contract, facturi, dispoziţii de încasare) şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, a reţinut că, în baza raporturilor comerciale, reclamanta a livrat pârâtei diverse cantităţi de produse chimice, pentru care a emis facturi pe care, însă, pârâta nu le-a onorat la plată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei Tribunalului a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 159 din 2 martie 2001, însă, nu pentru criticile formulate de aceasta pe fondul cauzei, ci pentru excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei, care este o subunitate la nivelul de sucursală a C.N.C.A.F. M. SA Deva, filiala SC A.I. SA Abrud, fără personalitate juridică şi, ca atare, care nu poate sta în proces în nume propriu.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că:

- instanţa de apel a procedat greşit netrimiţând cauza la Tribunal pentru rejudecarea fondului, câtă vreme ea (Curtea de Apel) s-a pronunţat în cauză pe excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei.

- în mod greşit a fost admisă excepţia respectivă despre care, nefiind pusă în discuţie la instanţa de fond, nu a avut cunoştinţă şi, ca urmare, nu şi-a putut formula apărări.

Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 297 C. proc. civ., singurul caz în care instanţa de apel poate trimite cauza, spre rejudecare, instanţei competente (în cazul nostru Tribunalul) sau altui organ de jurisdicţie este acela în care a anulat sentinţa primei instanţe pentru necompetenţă. În toate celelalte cazuri, instanţa de apel admiţând apelul reţine cauza spre rejudecarea fondului. Cum, în cazul de faţă, nu ne aflăm în situaţia prevăzută de textul de lege invocat, soluţia instanţei de apel este corectă sub acest aspect.

În ce priveşte cea de a doua critică, aceasta este, de asemenea, neîntemeiată. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei este o excepţie de ordine publică şi, ca atare, poate fi ridicată de parte în oricare fază a procesului sau pusă în discuţie, din oficiu, de către instanţă.

În speţă, pârâta având calitatea de sucursală a unei alte unităţi, constituie, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, un dezmembrământ al acelei societăţi comerciale, fără personalitate juridică, ca atare nefiind titulară de drepturi proprii nu poate sta în nume propriu, în instanţă. Faptul că recurenta nu a cunoscut la fond situaţia juridică a pârâtei nu înseamnă că a fost împiedicată să funcţioneze apoi pe acest aspect, în apel, care este o cale de atac devolutivă.

Faţă de considerentele ce preced, Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA Borzeşti, Oneşti, împotriva deciziei nr. 159 A din 2 martie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1270/2003. Comercial