CSJ. Decizia nr. 1324/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1324/2003
Dosar nr. 8377/2001
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T.I. SA Craiova a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.P. SRL Craiova, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 14.644.569 lei, reprezentând contravaloare marfă neachitată, 957.431 lei penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 125 din 8 februarie 2001, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, şi a obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtei 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta nu a produs dovezi din care să rezulte că marfa a fost primită de pârâtă, iar actul depus, factura nr. 8858062, fără semnătură, nu face dovada livrării.
Prin Decizia nr. 570 din 7 iunie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, obligând-o pe apelantă la plata sumei de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că factura nr. 8858062 nu face dovada pretenţiilor reclamantei, iar în apel s-a depus un aviz, în copie xerox, greu lizibil, pentru a proba că marfa s-a livrat la 12 mai 1998, deci, în urmă cu cca. un an şi jumătate, şi, în care se menţionează numele unui delegat, însă, pârâta a contestat că a avut în unitatea sa un salariat cu acest nume.
Împotriva deciziei curţii de apel, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 299 - 316 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea celor două hotărâri pronunţate şi rejudecarea în fond a cauzei.
Recurenta reclamantă susţine astfel, că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că, în lipsa unei comenzi, a unei delegaţii, date de identificare şi confirmare de primire, dispoziţia de livrare nr. 124 din 12 mai 1998, nu poate fi considerată ca fiind un act doveditor, atâta timp cât, în baza acestui act, s-a livrat marfa a cărei contravaloare o solicită.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Conform motivării acţiunii sale, precum şi a precizărilor scrise şi depuse la dosar, la data de 7 februarie 2001, reclamanta a susţinut că a livrat pârâtei marfă, respectiv, cantitatea de 6082 kg făină pentru panificaţie şi patiserie, pe care aceasta a ridicat-o la data de 30 decembrie 1999, conform facturii nr. 8858062 şi, deşi, a fost notificată în repetate rânduri, pârâta a refuzat să-i achite contravaloarea acesteia.
În dovedirea pretenţiilor sale, iniţial, reclamanta a depus doar factura nr. 8856062, nesemnată şi neînregistrată la societatea pârâtă.
Instanţele au solicitat reclamantei să depună, la dosarul cauzei, acte din care să rezulte că a livrat marfa pârâtei la data de 30 decembrie 1998, astfel cum susţine, dovezi pe care reclamanta nu a reuşit să le înfăţişeze, afirmând în continuare, fără susţinere probatorie, că marfa a fost ridicată fizic de către pârâtă, dar că nu posedă alte acte în susţinere, decât cele deja prezentate.
Astfel fiind, se constată că reclamanta nu şi-a dovedit temeinicia pretenţiilor sale, depunând la dosar acte neconcordante în ce priveşte dotarea, respectiv, factura din 30 decembrie 1999 şi dispoziţia de livrare din 12 mai 1998, fără a putea să justifice pertinent această împrejurare, cum nu a putut să demonstreze nici susţinerea, potrivit căreia marfa ar fi fost ridicată de delegatul pârâtei, numitul B.M.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, reţinându-se că hotărârile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale, iar recurenta-reclamantă nu a formulat nici o critică în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., de natură să conducă la casarea deciziei curţii de apel, urmează a se respinge recursul declarat de reclamanta SC T.I. SA Craiova, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.I. SA Craiova împotriva deciziei nr. 570 din 7 iunie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1323/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1325/2003. Comercial → |
|---|
