CSJ. Decizia nr. 1350/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1350/2003
Dosar nr. 3487/2001
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4538 din 29 martie 2000, reclamantul Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti a chemat în judecată pârâta S.C. S. S.A. Sibiu pentru ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 134.725.253 lei cu titlu de dividende pentru exerciţiul financiar 1997 şi 74.381.125 lei daune interese moratorii.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa nr. 1523 din 17 octombrie 2000, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
S-a reţinut că reclamanta este acţionar al societăţii pârâte, îndreptăţită la încasarea dividendelor stabilite de A.G.A., proporţional cu cota de participare la capitalul social (art. 67 din Legea nr. 31/1990, republicată).
Totodată, s-a reţinut că dividendele sunt creanţe comerciale ce produc dobândă de drept, exigibile din momentul aprobării acestora în A.G.A., astfel că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 43 C. com.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 92/ A din 7 februarie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind daunele moratorii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că daunele interese moratorii reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei ce rezultă dintr-un contract sau convenţie a părţilor, ceea ce nu este cazul în speţă.
Potrivit art. 68 din Legea nr. 31/1990, aportul acţionarilor nu este purtător de dobândă, astfel că, reţine Curtea, reclamanta nu este îndreptăţită să pretindă daune. Mai mult, argumentează aceeaşi instanţă, reclamanta, solicitând aceste daune, nerecunoscute de pârâtă, trebuia să dovedească cuantumul prejudiciului, cu acte pentru nivelul dobânzilor şi punerea în întârziere a pârâtei.
Cu petiţia înregistrată la data de 27 martie 2001, reclamanta A.P.A.P.S., succesoarea legală a FPS, a declarat recurs împotriva deciziei mai sus precizată, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recursul a fost întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
Criticile formulate de reclamantă vizează nelegalitatea şi netemeinicia deciziei atacate în partea privitoare la neacordarea daunelor interese moratorii, în sumă de 74.381.125 lei, stabilite la nivelul dobânzii bonificate de B.R.D., la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Recurenta a invocat prevederile art. 304 alin. (9) C. proc. civ. şi a susţinut că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea Legii nr. 31/1990.
În argumentarea acestei critici, recurenta a susţinut că dreptul de a pretinde dividende pe anul 1997 s-a născut la aprobarea de către Adunarea generală a bilanţului contabil, că, dividendele sunt drepturi de creanţă ce pot fi valorificate pe calea acţiunii în justiţie, cât timp plata acestora nu se face din proprie iniţiativă.
Totodată, a arătat că dividendele nu reprezintă aport la capitalul social, ci cotă parte din beneficiu ce se cuvine acţionarilor, proporţional cu cota de participare la capitalul social.
A mai susţinut că legea prezumă prin art. 43 C. com. că lipsa folosinţei banilor produce creditorului un prejudiciu şi, cum debitorul se află de drept în întârziere, din momentul în care obligaţia a devenit exigibilă, în mod greşit instanţa nu i-a acordat daunele interese moratorii.
Recursul este fondat şi va fi admis, casată Decizia, cu trimitere spre rejudecare aceleaşi instanţe, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea actelor aflate la dosar şi din susţinerile orale ale recurentei-reclamante, în raport de criticile ce vizează neacordarea daunelor moratorii, Curtea reţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990.
Astfel, instanţa avea de examinat, în condiţiile în care nu s-a pus în discuţie aprobarea bilanţului şi plata dividendelor aferente anului 1997, numai cererea pentru plata daunelor moratorii.
Este de necontestat că obligaţia de plată a dividendelor este o obligaţie comercială şi că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 43 C. com.
Motivarea instanţei de apel, în sensul că dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi, este incorectă în raport de prevederile art. 67 din Legea nr. 31/1990.
Chiar şi aportul acţionarilor la capitalul social, în situaţiile prevăzute de lege este purtător de dobânzi.
În cauză, însă, instanţa face o confuzie între aport la capital şi dividend, invocând o prevedere legală (art. 68 din Legea nr. 31/1990) ce nu-şi găseşte aplicabilitate în speţă.
Datoria pârâtei, cu titlu de dividende, a devenit certă, lichidă şi exigibilă, după aprobarea bilanţului de către A.G.A., care a dispus şi distribuirea beneficiilor. De la această dată, dreptul de a pretinde dividende a devenit un drept de creanţă, aparţinând fiecărui acţionar care are deschis şi dreptul la acţiune pentru valorificarea acestora, în cazul în care plata s-a făcut cu întârziere.
Prin urmare, de principiu, dividendele sunt purtătoare de dobânzi comerciale, numai că, în speţă, s-au solicitat dobânzi bancare la nivelul B.R.D., pentru depozite constituite de persoanele juridice, pe timp de un an.
Cu înscrisurile depuse la dosar, recurenta a prezentat instanţei şi varianta de calcul a prejudiciului, în raport de dobânda la vedere a B.R.D. şi, respectiv, rata de referinţă a B.N.R. în perioada solicitată.
În situaţia dată, Curtea apreciază că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin clarificate, stabilirea cuantumului prejudiciului, urmând a se face de către instanţa de apel, prin completarea probatoriului în acest sens.
Astfel fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 315 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 92/ A din 7 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 135/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1351/2003. Comercial → |
|---|
