CSJ. Decizia nr. 1364/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1364/2003
Dosar nr. 8391/2001
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 831 din 3 aprilie 2001, a admis acţiunea introdusă de reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala A., împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M. Constanţa, care a fost obligată la plata sumei de 13.195.591 lei, reprezentând contravaloare marfă constatată lipsă la destinaţie.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse excepţiile privind lipsa capacităţii procesuale active a reclamantei şi a dovezii de reprezentare.
S-a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 83.1 din Regulamentul C.F.R., care instituie o prezumţie relativă de culpă în sarcina cărăuşului, pentru paguba rezultată din pierderea totală sau parţială a mărfii constatată la destinaţie.
Cu probele administrate, s-a făcut dovada că vagonul încărcat cu benzină de reclamantă a ajuns cu sigiliile violate, procesul-verbal de constatare fiind încheiat de reprezentantul Romcontrol, astfel că este opozabil pârâtei.
S-a mai reţinut că pârâta nu a făcut nici o probă de natură a răsturna prezumţia legală din art. 83.1 din Regulamentul C.F.R.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis de Curtea de Apel Constanţa, care, prin Decizia civilă nr. 703 din 5 iulie 2001, a schimbat în tot sentinţa şi a respins acţiunea ca nefondată.
S-a motivat de instanţa de apel că, din procesul-verbal încheiat cu ocazia constatării pagubei, rezultă că sigiliile au fost corect aplicate şi intacte, vagonul nu a prezentat urme de violare sau scurgeri din conţinut şi, în plus, acesta a circulat pe linie electrică până la staţia Palas, unde s-a constatat lipsa.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că nu operează dispoziţiile art. 83.3 din Regulamentul C.F.R., culpa cărăuşului fiind exclusă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala A. Piteşti, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
S-a susţinut că, deşi reţine aceeaşi situaţie de fapt ca şi instanţa de fond, Curtea de Apel Constanţa ajunge la o concluzie greşită, contrarie procesul-verbal de constatare a pagubei, încheiat la destinaţie şi în care se menţionează ruperea sigiliilor la canea pe partea staţiei şi scurgeri din vagoane.
Se apreciază de recurentă că, în atare situaţie, operează dispoziţiile art. 82.1 din Regulamentul C.F.R.
Se solicită admiterea recursului, respingerea apelului pârâtei şi menţinerea sentinţei.
Recursul este fondat.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, inclusiv din reclamaţia administrativă, la data de 15 februarie 1999, reclamanta a expediat, la SC O.T. SA Constanţa, vagoane-cisternă încărcate cu benzină, care, la destinaţie, au ajuns cu sigiliile rupte şi cu o lipsă de 1100 kg. benzină.
Situaţia în care a ajuns vagonul cisternă, cu terminaţia nr. 0852, la destinaţie rezultă din procesul-verbal de constatare nr. 559 din 1999 şi în care se menţionează expres, în contradicţie cu cele reţinute de instanţa de apel, că acesta are lipsă sigilii la domă şi cremoane, iar în continuare, raportat la condiţiile de tranzitare a vagonului, se precizează în acelaşi proces-verbal (opozabil pârâtei) că lipsa a avut loc înainte de sosirea vagonului în staţia Palas.
Atât prin întâmpinare, cât şi oral, pârâta s-a apărat, în ceea ce priveşte culpa sa, că marfa a fost încărcată de predător, iar calea ferată a luat-o în primire în baza sigiliilor aplicate de predător, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 82.2 şi art. 61.2 din Regulamentul C.F.R.
Aceste apărări nu înlătură răspunderea cărăuşului, stabilită prin art. 83.1 şi 83.3 din Regulamentul C.F.R., deoarece, spre deosebire de pârâtă, reclamanta a făcut dovada, potrivit art. 1169 C. civ., cu procesul-verbal nr. 559 din 1999, că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 83.3 din acelaşi regulament, care instituie o prezumţie de culpă în sarcina cărăuşului.
Susţinerea pârâtei, faţă de modul cum a fost încărcată marfa, că operează prevederile art. 61.1 sau ale art. 2 din Regulamentul de transport C.F.R., este neîntemeiată, iar hotărârea instanţei de apel greşită, pentru că din conţinutul acestui text rezultă că expeditorul răspunde de exactitatea declaraţiilor înscrise în scrisoarea de trăsură sau de menţiunile privind greutatea mărfii, cu condiţia desprinsă din această reglementare, ca mijlocul de transport să ajungă intact la destinaţie, pentru că, în caz contrar, nu şi-ar mai avea justificare art. 83.2 din Regulamentul de transport.
Menţiunea din procesul-verbal nr. 559/1999 că „vagonul nu prezintă scurgeri din conţinut", deşi nu a constituit un considerent al hotărârii din apel, nu înlătură răspunderea cărăuşului, prevăzută de art. 83.1 şi 83.3 din Regulamentul de transport, care menţionează expres „violarea vagonului prin ruperea sigiliilor" şi nu scurgerea din conţinut.
Faţă de motivele arătate, cu precizarea că încadrarea în drept a recursului este art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursul şi a se modifica Decizia, în sensul respingerii apelului şi menţinerea sentinţei.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., urmează ca intimata să plătească recurentei suma de 1.050.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala A. Piteşti, împotriva deciziei nr. 703 din 5 iulie 2001 de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat împotriva sentinţei nr. 831 din 3 aprilie 2001 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială.
Obligă la 1.050.000 lei cheltuieli de judecată, în sarcina intimatei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1363/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1365/2003. Comercial → |
|---|
