CSJ. Decizia nr. 1365/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1365/2003
Dosar nr. 8393/2001
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1601 din 18 mai 2001, Judecătoria Tulcea a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Tulcea şi a obligat pârâta, Administraţia Financiară Tulcea, să restituie suma de 10.524.622 lei impozit pe profit, virat în plus pe anul 1993. A obligat pârâta la 916.978 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Tribunalul Tulcea, prin Decizia nr. 477 din 13 septembrie 2000, a respins apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinţei mai sus precizate, ca nefondat, pe considerentul că, din actele de control financiar, rezultă efectuarea unei plăţi de 10.524.622 lei, în plus, faţă de impozitul pe profit datorat de reclamantă.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 10 a secţiei comerciale din 15 ianuarie 2001, a admis recursul declarat de pârâtă, a casat hotărârile atacate şi a trimis cauza, spre soluţionare, la Tribunalul Tulcea, ca primă instanţă.
Prin sentinţa nr. 150 din 22 martie 2001, Tribunalul Tulcea, a admis acţiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, cu 916.978 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 678/COM din 28 iunie 2001, a respins apelul, cu motivarea, în esenţă, că, în urma verificării financiar contabile a pârâtei, s-a constatat că aceasta a achitat în plus, pentru anul 1993, suma de 10.524.722 lei, cu titlu de impozit pe profit şi, întrucât intimata nu a solicitat compensarea eventualelor obligaţii bugetare viitoare, potrivit OG nr. 11/1996, modificată, corect şi legal prima instanţă a dispus restituirea sumei în cauză.
Cu petiţia înregistrată la data de 16 septembrie 2001, pârâta, Administraţia Finanţelor Publice Tulcea, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a motivat, în drept, cererea pe dispoziţiile art. 299 - 316 C. proc. civ.
Critica deciziei atacate vizează incorecta aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., în sensul că greşit a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 916.978 lei, având în vedere că, în opinia recurentei, aceasta fiind o instituţie publică, este scutită, potrivit art. 17 din Legea 146/1997, de plata taxelor de timbru.
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
În speţă, acţiunea reclamantei, SC A. SA Tulcea, a fost admisă pentru suma de 10.524.622 lei, reprezentând impozit pe profit, achitat în plus pe anul 1993, cu 916.978 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxe timbru aferente acestei sume.
Suma a fost achitată de reclamantă, potrivit Legii nr. 146/1997, modificată, şi reprezintă obligaţia instituită de art. 1 din actul normativ sus menţionat, fără de care instanţa nu putea judeca cauza.
Pârâta-recurentă confundă scutirea acesteia de la plata de timbru, cu obligaţia de plată a acesteia, atunci când a fost condamnată să plătească pretenţiile solicitate de reclamantă.
Este adevărat că atunci când este titulara unei cereri, operează scutirea legală de la plata taxelor de timbru, dar, în speţă, constatându-se de către instanţa de judecată că pârâta a fost în culpă, generând litigiu, este de necontestat că datorează cheltuielile de judecată făcute de reclamantă.
Împrejurarea că, prin înscrisul denumit „concluzii scrise", aflat la dosarul de recurs (fax) recurenta-pârâtă critică Decizia atacată, şi, sub aspecte de fond, nu poate fi examinată de Curte, având în vedere că aceste critici s-au formulat peste termenul de recurs.
Prin urmare, Curtea, în raport cu considerentele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Tulcea - Administraţia Finanţelor Publice Tulcea, împotriva deciziei nr. 678 din 28 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1364/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1366/2003. Comercial → |
|---|
