CSJ. Decizia nr. 1366/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1366/2003
Dosar nr. 8399/2001
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mureş, sub nr. 4411 din 2000, SC S. SA Târgu Mureş a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu SC A. SA Sâncrai, să oblige pârâta la plata sumei de 33.879.590 lei, reprezentând contravaloare chirie, precum şi la 33.879.590 lei penalităţi, cu cheltuieli de judecată.
SC A. SA Sâncrai, prin cerere reconvenţională, a solicitat obligarea reclamantei la ridicarea sigiliului aplicat pe uşa de la intrarea în depozitul închiriat şi să sisteze orice act de împiedicare a accesului angajaţilor în depozit, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 1443 din 2 noiembrie 2000, a admis acţiunea şi cererea reconvenţională, pârâta a fost obligată la plata sumei de 33.879.590 lei, reprezentând chirie, la 33.879.590 lei penalităţi. Reclamanta-pârâtă a fost obligată să demonteze sigiliul aplicat pe uşa de acces în depozitul ce formează obiectul contractelor dintre părţi, situat în Târgu Mureş, şi să sisteze orice act de împiedicare a accesului angajaţilor pârâtei-reclamante în depozitul de vinuri închiriat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, între părţi, la data de 27 ianuarie 1997, s-a încheiat un prim contract de închiriere pentru spaţiul în litigiu, chiria fiind stabilită la 1.028.925 lei pentru clădire şi 4.035 lei lunar pentru folosinţa curţii.
La data de 4 ianuarie 1999, s-a încheiat pentru acelaşi spaţiu un alt contract, chiria fiind stabilită la 255 dolari S.U.A. lunar. În ambele contracte s-au prevăzut penalităţi de câte 0,15 % pe zi de întârziere.
S-a stabilit că pârâta nu a achitat chiria pe perioada octombrie 1998 – iunie 1999 şi, având în vedere paritatea leu/dolar la data emiterii facturilor, datorează suma pretinsă prin acţiune, inclusiv penalităţile.
Cererea reconvenţională a fost admisă, având în vedere dispoziţiile art. 1420 alin. (3) C. civ., locatorul fiind obligat să asigure locatarului folosinţa lucrului închiriat, să se abţină de la orice faptă prin care i-ar tulbura folosinţa.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 278/A din 5 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
SC S. SA a declarat recurs împotriva deciziei, arătând, în esenţă, că instanţele au interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile în cauză, respectiv, art. 1420 C. civ.
În perioada derulării celor două contracte, pârâta nu a fost împiedicată să folosească spaţiul închiriat. Împiedicarea s-a produs după rezilierea contractului ultim, ca efect al neplăţii chiriei, cu respectarea clauzei de la art. IV alin. ultim.
Prin soluţiile pronunţate au fost, astfel, încălcate dispoziţiile art. 969 C. civ., au fost ignorate, de asemenea, dispoziţiile art. 1619 C. civ., deoarece, pe lângă închirierea spaţiului, contractele încheiate au conţinut şi elemente ale contractului de depozit, în baza căruia aveau dreptul să oprească bunul depozitat până la plata integrală a cheltuielilor ocazionate cu depozitarea.
Prin soluţiile pronunţate li s-a încălcat dreptul de proprietate, nu puteau fi obligaţi să permită accesul angajaţilor pârâtei în depozit, cât timp nu mai există un contract valabil, care să-i confere pârâtei dreptul respectiv.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Prin contractul de închiriere nr. 16 din 4 ianuarie 1999, la care face referire reclamanta prin motivele de recurs, în art. IV alin. (8) s-a prevăzut că „Neplata chiriei timp de trei luni consecutiv, atrage rezilierea „de drept a contractului".
În contract s-a inserat astfel un pact comisoriu.
Pentru a se realiza rezilierea în baza acestuia, instanţa este chemată să „constate rezilierea", fiind necesară punerea în întârziere, şi nu se pot acorda termene pentru executare (pact comisoriu de gr. II).
Reclamanta nu putea deci, cu de la sine putere, să constate reziliat contractul şi să împiedice accesul pârâtei în imobilul închiriat.
Tocmai având în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ. şi dând o justă interpretare celor din art. 1420 C. civ., prin Decizia pronunţată, s–a respins, ca nefondat, apelul.
Deoarece contractul nu a fost reziliat, nu se putea pune problema unui drept de retenţie şi nici să se reţină încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei prin recunoaşterea accesului pârâtei la bunul închiriat.
Pentru motivele arătate, reţinându-se legalitatea deciziei recurate, a fost respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Târgu Mureş, împotriva deciziei nr. 278/A din 5 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1365/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1367/2003. Comercial → |
|---|
