CSJ. Decizia nr. 137/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.137/2003

DOSAR Nr.1156/2001

Şedinţa publică din 17 ianuarie 200.

S-a luat în examinare recursul declarat de „M." SCA Braşov împotriva deciziei nr.492 din 2 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov-Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta prin consilier juridic M.S, lipsă fiind intimata S.C. „J.C." SRL Braşov.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, luând act că nu s-au formulat cereri şi nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţii prezente asupra recursului.

Reprezentanta recurentei susţine oral motivele de recurs şi pune concluzii de admitere a acestuia aşa cum a fost formulat şi susţinut în faţa Curţii, după care, Curtea rămâne în pronunţare.

CURTEA

Asupra recursului de faţă.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.1690/1999 la Tribunalul Braşov, reclamanta S.C. „J.C." SRL a solicitat instanţei de judecată ca, în contradictoriu cu pârâta „M." SA, să pronunţe o hotărâre prin care să oblige pârâta la plata sumei de 15.150.370 lei cu titlu de preţ şi a sumei de 14.903.362 lei cu titlu de dobândă, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, reclamanta invocă faptul că în perioada 27 august 1997- 10 decembrie 1997 pârâta nu a achitat preţul pentru marfa livrată şi recepţionată în sumă de 15.150.370 lei, preţ la care s-au calculat şi dobânzi.

Prin sentinţa nr.754 din 30 mai 2000, Tribunalul Braşov-Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. „J.C." SRL şi a obligat pârâta"M" SA să plătească reclamantei suma de 15.150.370 lei preţ şi suma de 12.765.034 lei dobânzi pe perioada 27 august 1997- 12 noiembrie 1999.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond reţine că, în baza unei comenzi emisă de pârâtă, reclamanta a livrat acesteia marfă în valoare totală de 32.183.372 lei, din care a achitat suma de 17.816.898 lei, rămânând o diferenţă de preţ de 15.150.337 lei ce nu a fost achitată, sumă pentru care s-au calculat dobânzi conform art.43 Cod comercial.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, a declarat apel pârâta „M" SCA Braşov, invocând faptul că a fost în imposibilitate de a se apăra şi că numai cantitatea de 50 m. de stofă a fost livrată în baza comenzii, aceasta fiind achitată, diferenţa de cantitate livrată fără comandă fiind acceptată la plată numai în limita vânzării.

Apelul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.492 din 2 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov-Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel reţine ca temeinică şi legală hotărârea instanţei de fond, făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art.296 Cod procedură civilă.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, a declarat recurs pârâta „M" SCA Braşov, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.5,7,8,9 şi 11 Cod procedură civilă şi solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pe fond respingerea acţiunii reclamantei S.C. „J.C." SRL.

Recursul pârâtei „M" SCA Braşov este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului, se constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită potrivit dispoziţiilor art.100 Cod procedură civilă, aspect ce a fost corect reţinut de instanţa de apel în soluţionarea pricinii.

Cu privire la fondul cauzei, se observă că instanţa de apel a apreciat corect probele administrate şi a interpretat temeinic şi legal înscrisurile depuse de părţi în dosar.

Într-adevăr, se constată că pe facturile în cauză nu sunt menţiuni privind scadenţa, iar, faptul că în comandă apare cantitatea de 50 m. este irelevant, atât timp cât pârâta nu a contestat primirea cantităţii de marfă pe care nu a achitat-o.

De asemenea, menţiunile comisiei de recepţie ale pârâtei cum că marfa este „în custodie" sunt lipsite de relevanţă, fiind menţiuni unilaterale, exclusiv ale pârâtei.

Cu referire la dobânda comercială calculată la preţul neachitat, în mod corect instanţele au considerat în speţă fiind incidente dispoziţiile art.43 Cod comercial, astfel că, temeinic şi legal pârâta a fost obligată şi la plata dobânzii aferente diferenţei de preţ neachitat.

Prin urmare, criticile formulate deciziei pronunţate de instanţa de apel nu pot fi primite, acestea neavând suport legal.

În consecinţă, Curtea va dispune în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului pârâtei „M" SCA Braşov.

Aşa fiind, Curte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta „M." SCA Braşov împotriva deciziei nr.492 din 2 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov-Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 137/2003. Comercial