CSJ. Decizia nr. 1444/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1444/2003
Dosar nr. 8491/2001
Şedinţa publică din 7martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.Va chemat în judecată pe pârâtele SC A.S. Curtea de Argeş şi Asociaţia Teritorială a Cooperativelor Meşteşugăreşti, solicitând, instanţei, restituirea sumei de 9.698.366 lei, actualizată, reprezentând contravaloarea a 5 anvelope de autoturism Dacia, şi cheltuieli de judecată.
Judecătoria Curtea de Argeş, prin sentinţa civilă 2240 din 15 octombrie 1998, a admis în parte acţiunea, obligând pe pârâta SC A.S. SA la 96.705.179 lei despăgubiri şi la restituirea a 5 bucăţi anvelope autoturism Dacia.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că, prin hotărârea nr. 12 din 1996, Asociaţia teritorială a Cooperativei Meşteşugăreşti a stabilit lichidarea, prin absorbţie, a SC A. – debitoarea reclamantului - al cărui patrimoniu a fost preluat de pârâta SC A.S. SA, care nu a executat obligaţia de restituire a împrumutului efectuat. Apărarea pârâtei privind compensarea creanţelor reciproce a fost respinsă, considerându-se că nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 1143 C. civ., nici una dintre creanţe nefiind certă şi exigibilă.
Tribunalul Argeş, prin Decizia nr. 28/C din 25 ianuarie 1999, a admis apelul pârâtei, a desfiinţat sentinţa judecătoriei şi a reţinut cauza pentru judecare în primă instanţă, apreciind asupra caracterului comercial al litigiului.
În recursul declarat de reclamant Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 331/R-C din 10 noiembrie 1999, a anulat, ca netimbrată cererea, constatând că dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 sunt aplicabile.
Reluând judecarea fondului tribunalul, prin sentinţa nr. 734/C din 29 septembrie 2000, a admis în parte acţiunea, pentru 7.798.386 lei împrumut nerestituit, 51.154.894 lei daune-interese, 3.250.000 lei despăgubiri şi 4.864.154 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reţinut existenţa unui raport juridic întemeiat pe dispoziţiile art. 1584 C. civ., împrumutul acordat de reclamant fiind scadent la 3 aprilie 1995, iar daunele-interese calculându-se la nivelul indicelui de inflaţie, după cum despăgubirile, pentru anvelope nerestituite, au în vedere preţul acestora.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 289/A/C din 7 mai 2001, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamant şi pârâta SC A.S. SA.
Instanţa de apel a reţinut că, în urma cesiunii de creanţă intervenită între reclamant şi SC B. SRL, calitatea procesuală a persoanei fizice a încetat, aşa încât apelul declarat de aceasta nu a putut fi analizat.
În privinţa apelului declarat de pârâtă, instanţa a apreciat că lipsa motivelor căii de atac exercitate determină netemeinicia acesteia.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamantul şi pârâta SC A.S. SA au declarat recurs la data de 2 iulie 2001 şi, respectiv, 25 iunie 2001.
Reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., criticând Decizia atacată în privinţa calităţii sale procesuale: cesiunea de creanţă a intervenit înainte de exercitarea căii de atac a apelului, dar reclamantul nu-şi putea pierde calitatea pentru că, prin actul intervenit, nu i-a transmis şi calitatea procesuală.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:
Subiecţii procesului civil sunt persoanele cărora legea le acordă drepturi şi le impune obligaţii procesuale şi prin activitatea cărora este influenţată desfăşurarea procesului.
Părţile au astfel dreptul de a introduce cereri, a formula apărări, a-şi retrage sau modifica acţiunea, a ataca hotărârea sau încheierile instanţei.
Calitatea procesuală – legimitatea ad causam – se analizează în privinţa existenţei identităţii între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului, în raportul juridic dedus judecăţii sau între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul menţionat.
Drepturile sau obligaţiile, care formează conţinutul raportului juridic litigios, pot trece asupra altor persoane odată cu transmiterea drepturilor sau obligaţiilor acestora.
Cesiunea de creanţă, ca mijloc specific de transmitere a obligaţiilor, constă în acordul de voinţă prin care creditorul – numit cedent – transmite, în mod voluntar, cu titlu oneros sau gratuit, dreptul său de creanţă unei alte persoane – numită cesionar – care devine, astfel, creditor şi care va putea încasa creanţa cedată, de la debitor.
Cesiunea de creanţă conferă astfel, legitimare procesuală activă cesionarului, faţă de debitul cedat. Dobânditorul preia procesul în starea în care se află în momentul transmiterii, pentru că el se substituie, în acel moment, transmiţătorului.
Dacă procesul se află în faza declarării unei căi de atac, numai dobânditorul este în drept să exercite această cale de atac, pentru că el a devenit titular al dreptului substanţial şi are disponibilitatea drepturilor procesuale.
Instanţa de apel a caracterizat judicios raportul dintre părţi: la data de 24 octombrie 2000, reclamantul a exercitat calea de atac a apelului, dar, la data de 10 octombrie 2000, a intervenit cesiunea de creanţă, prin care drepturile sale erau cedate unei alte persoane.
Recursul declarat de pârâtă, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., vizează greşita reactualizare a dreptului, dar şi greşita obligare la restituirea contravalorii a 5 anvelope pentru autoturismul Dacia.
Acesta va fi anulat ca netimbrat.
Dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, privind obligativitatea participanţilor la procesul civil de a timbra anticipat cererile, sub pedeapsa anulării acestora.
Pârâta-recurentă a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 30.000 lei şi a timbrului judiciar de 1.500 lei, fără, însă, a-şi îndeplini obligaţia determinată de lege.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamant împotriva deciziei 289/AC din 7 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, şi va anula, ca netimbrat, recursul pârâtei SC A.S. SA, declarat împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul B.V. împotriva deciziei nr. 289/A/C din 7 mai 2001 a Curţii de Apel Piteşti.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC A.S. SA Curtea de Argeş, împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1443/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1445/2003. Comercial → |
|---|
