CSJ. Decizia nr. 1454/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1454/2003
Dosar nr. 8524/2001
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1057/C din 20 septembrie 2000, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta R.A. T. Braşov, împotriva pârâtei, Asociaţia de proprietari M.A. 5 Braşov, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 18 iulie 1991, între reclamantă şi Asociaţia de Locatari nr. 140 s-a încheiat contractul de livrare a energiei termice nr. 25, iar la data de 15 martie 1999, s-a încheiat contractul nr. 999 cu Asociaţia de Proprietari M.A. 5, locuinţele proprietarilor făcând parte din fosta asociaţie de locatari, astfel încât pârâta a dobândit calitatea de succesor cu titlu universal. Respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată, a fost motivată pe aspectele că plăţile efectuate de pârâtă, precum şi răspunsul reclamantei la interogatoriu, din care rezultă că, în perioada 1 februarie 1994 – 1 februarie 1999, acesta a încasat direct de la locatari contravaloarea energiei termice, necomunicând facturile pârâtei, ţinând evidenţa încasărilor şi debitelor, a pus pârâta în imposibilitatea de a executa contractul.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 79/Ap din 22 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de R.A. T. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 1057 din 20 septembrie 2000 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o menţine în totalitate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, în condiţiile în care locatarii, foşti membrii ai Asociaţiei de Locatari nr. 140 şi actuali membri ai Asociaţiei de Proprietari M.A. 5 Braşov, au prejudiciat societatea reclamantă prin nerespectarea obligaţiei de plată a agentului termic, aceştia au datoria de a plăti contravaloarea prestaţiilor reclamantei, dar numai individual şi doar în măsura în care cuantumul datoriei este dovedit. În speţă, reclamanta a depus la dosar o listă de facturi pe perioada februarie 1995 – decembrie 1999 şi nu s-a stabilit cuantumul datoriei locatarilor, membri ai asociaţiei pârâte, din totalul sumei datorată de fosta asociaţie de locatari, cuantum care putea fi stabilit printr-o expertiză contabilă.
De asemenea, nu s-a făcut dovada remiterii facturii de către asociaţie, fără necesar, faţă de prevederile contractuale, potrivit cărora scadenţa plăţii se datorează în funcţie de data primirii facturii.
Împotriva deciziei nr. 79/Ap din 22 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, au declarat recurs reclamanta, R.A. T. Braşov, şi pârâta, Asociaţia de Proprietari M.A. 5 Braşov, care au criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta, R.A. T. Braşov, a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectele că, în mod greşit, s-a apreciat sumele aferente perioadei februarie 1995 – martie 1997 sunt prescrise, că locatarii trebuie să plătească individual facturile de energie termică şi locatarii, care au beneficiat de un serviciu pe care nu l-au plătit, pot fi acuzaţi de o îmbogăţire fără justă cauză.
Recurenta-pârâtă, Asociaţia de Proprietari M.A. 5 Braşov a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul că, în mod greşit, nu i s-au acordat cheltuieli de judecată în apel, aşa cum au fost dovedite şi solicitate, în cuantum de 1.400.000 lei.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererile de recurs, constată că toate criticile formulate de recurenta-reclamantă, R.A. T. Braşov, sunt nefondate, urmând a respinge recursul, iar critica formulată de recurenta-pârâtă, Asociaţia de Proprietari M.A. 5 Braşov, este întemeiată, urmând a admite recursul pentru următoarele considerente.
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc prin contractul nr. 99 din 15 martie 1999, având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire şi prepararea apei calde menajere (dosar fond) întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc în art. 12 – 13 ale acestui contract, sancţiunile care se instituie în situaţia nerespectării clauzelor contractuale, modalităţile şi condiţiile de plată, precum şi normele de drept aplicabile prezentului litigiu.
În mod justificat s-a apreciat că graficul de eşalonare a debitelor (dosar fond) nu cuprinde facturile a căror plată este eşalonată, neputându-se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, referitor la întreruperea prescripţiei extinctive, deoarece graficul de reeşalonare a debitelor, invocat de reclamantă în dovedirea pretenţiilor sale, cuprinde numai datele noilor scadenţe şi sumele ce urmează a fi achitate. În cuprinsul acestui grafic nu se face menţiunea despre vreo listă anexă cu facturile aferente, iar lista depusă de reclamantă, nu numai că nu este semnată şi de reprezentanţii pârâtei, fiind emisă unilateral, dar nici suma finală nu corespunde cu cea din grafic.
Relevanţă juridică deosebită reprezintă şi aspectul că, în conformitate cu încheierea din 16 februarie 2001 a curţii de apel, la întrebarea instanţei, reprezentanta apelantei declară că facturile nu au fost comunicate pârâtei.
În faza procesuală a apelului, intimata-pârâtă, Asociaţia de Proprietari M.A. 5 Braşov, aşa cum rezultă din încheierea dată în şedinţa publică din 16 februarie 2001 a Curţii de Apel Braşov, a solicitat respingerea apelului, menţinându-se ca legală şi temeinică hotărârea atacată, solicitând cheltuieli de judecată.
Greşit instanţa de apel nu a acordat, în temeiul art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată, în cuantum de 1.400.000 lei, deoarece, fiind respins apelul promovat de reclamanta R.A. T. Braşov, iar pârâta dovedind cuantumul acestor cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei nr. 1202700 din 15 februarie 2001 (dosar apel) era pe deplin justificată această cerere.
Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta R.A. T. Braşov, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 79/Ap din 22 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi urmează a admite recursul pârâtei, Asociaţia de Proprietari M.A. 5 Braşov, împotriva aceleiaşi decizii, pe care modifică, în sensul că obligă reclamanta-apelantă R.A. T. Braşov la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, R.A T. Braşov, împotriva deciziei nr. 79/Ap din 22 februarie 2001 a Curţii de Apel Braşov.
Admite recursul pârâtei, Asociaţia de Proprietari M.A. 5, împotriva aceleiaşi decizii, pe care o modifică, în sensul că obligă reclamanta-apelantă R.A. T. Braşov la 1.400.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1453/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1455/2003. Comercial → |
|---|
