CSJ. Decizia nr. 1459/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1459/2003
Dosar nr. 8536/2001
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. Braşov, a chemat în judecată pe pârâţii M.N., C.A. şi B.Gh., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 245.076.152 lei, reprezentând prejudiciul cauzat societăţii comerciale, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate prin contractul de management.
Printr-o acţiune conexă, reclamanta a solicitat obligarea aceloraşi pârâţi la plata sumei de 478.498.115 lei despăgubiri, pentru scoaterea din custodie şi livrarea pe piaţă a cantităţii de 2.483.021 tone motorină.
Prin sentinţa civilă 119/S din 29 aprilie 1998, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţi, în solidar, la 245.096.152 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, şi la 24.557.155 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în calitate de manageri, pârâţii aveau obligaţia să urmărească documentaţiile pentru construirea staţiei de benzină, cu atât mai mult, cu cât plătise în avans atât firmei specializate, cât şi proiectantului, a mai reţinut că plata cu întârziere a facturilor de către SC P.G.P. SRL, plata în avans a autoturismelor şi vânzarea acestora fără avans, precum şi achiziţionarea unei pompe de distribuţie fără documentaţie, a creat un prejudiciu societăţii pe care o conduceau.
În privinţa cantităţii de motorină livrată pe piaţă s-a considerat că răspunderea nu poate fi atrasă, existând premisele unei situaţii imprevizibile şi insurmontabile.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 267/Ap din 22 octombrie 1998, a admis apelul părţilor, a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că instanţa de fond nu a făcut referiri la încălcarea obligaţiilor asumate de pârâţi, care să atragă răspunderea acestora, răspunderea delictuală invocată excluzând raporturile contractuale, iar respingerea prestaţiilor pentru cantitatea de motorină livrată de pârâtă pe piaţă nu este motivată.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia 418 din 27 ianuarie 2000, a casat Decizia atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel, considerând că este atrasă răspunderea contractuală a pârâţilor, aşa cum instanţa de fond a caracterizat-o, iar cercetarea fondului s-a realizat pentru toate capetele de cerere.
După casare, instanţa de apel, prin Decizia 409/Ap din 28 iunie 2001, a admis cererea pârâtului M.N., a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea S.N.P. P., sucursala P. Braşov, şi a respins apelul reclamantei, pe care a obligat-o la 10.121.500 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a considerat că nu este culpa părţilor în executarea cu întârziere a studiului de fezabilitate şi proiectului, „Complexul Poienelor", după cum nici dobânda, pentru achitarea în avans a autoturismelor, nu poate fi imputată pârâţilor. Cu privire la diferenţa de adaos comercial, la vânzarea celor 32 autoturisme, instanţa de apel a reţinut că, prin hotărârea Consiliului de administraţie, s-a stabilit cota de adaos, iar la pretenţiile privind pompa de distribuţie, reclamanta a renunţat.
La data de 5 octombrie 2001, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, întemeiat pe dispoziţia art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta susţine, astfel, că instanţa de apel a greşit respingând pretenţiile rezultate din diferenţa preţului de vânzare şi a celui de achitare a cantităţii de 3.097.917 tone motorină, pentru considerentul că a intervenit confuziunea de patrimonii, după cum greşit a considerat lipsa răspunderii echipei manageriale, pentru dobânda la avansul acordat în vederea modernizării staţiilor de distribuţie, finalizat cu întârziere de 8 luni, dar şi pentru plata în avans a studiului de fezabilitate „Complex Poienelor", nerealizat.
În privinţa celor 5 facturi emise cu întârziere de 90 zile şi plătite cu întârziere de 35 zile din neglijenţa conducerii societăţii, recurenta susţine netemeinicia respingerii pretenţiilor în raport cu probele administrate. De altfel, şi dobânda pentru plata în avans a autoturismelor, precum şi vânzarea acestora fără adaos comercial, reprezintă încălcări ale contractului de management.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Prin contractul de management încheiat la 2 iulie 1994, pârâţii se obligau să organizeze, să conducă şi să gestioneze activitatea societăţii comerciale pe baza obiectivelor şi criteriilor de performanţă, conform anexei 2 la contract [art. IV lit. b) pct. 1] obligaţie pe care nu au îndeplinit-o în totalitate.
Astfel, chiar dacă nu din culpa pârâţilor, SC E. SRL Braşov nu a întocmit studiul de fezabilitate pentru Complexul Poienelor, obligaţia de recuperare a creanţei revenea acestora, iar datoria fiind certă şi lichidă, producea dobânzi din ziua când a devenit exigibilă. În această măsură, sunt culpabili pentru livrarea cu întârziere a celor 32 autoturisme Dacia.
Concluzia raportului de expertiză, pe care se întemeiază Decizia atacată, este eronată: nu se poate afirma că reclamanta nu a fost prejudiciată când a făcut plăţi neurmate de îndeplinirea obligaţiei de către debitor; iar legiuitorul osândeşte pe acesta la plata daunelor-interese pentru neexecutare sau întârzierea executării.
Cu privire la diferenţa de adaos comercial pentru autoturismele vândute salariaţilor, aceasta nu poate fi imputată pârâţilor.
În mod judicios instanţa de apel a constatat că, printr-o hotărâre a consiliului de administraţie, s-a stabilit reducerea adaosului comercial, hotărâre care trebuia şi a fost adusă la îndeplinire de echipa managerială.
Nici critica privind respingerea acţiunii conexe nu este întemeiată.
Instanţele de fond au sesizat atât confuziunea patrimoniilor, cât şi starea imprevizibilă şi insurmontabilă, care a determinat o acţiune de destindere a raporturilor social-economice şi care exonerează de răspundere.
În raport cu cele expuse, Curtea reţine culpa pârâţilor în executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale menţionate, care a determinat un prejudiciu de 100.886.443 lei.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul reclamantei, declarat împotriva deciziei 409/A din 28 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, pe care o va modifica, în sensul că va schimba sentinţa nr. 119 din 24 aprilie 1998, pronunţată de Tribunalul Braşov, va admite în parte acţiunea şi va obliga pe pârâţi la 100.886.443 lei despăgubiri.
Avându-se în vedere culpa procesuală şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va obliga pe pârâţi la plata sumei de17.070.327 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala P. Braşov, împotriva deciziei nr. 409/A din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov, pe care o modifică, în sensul că admite apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 119 din 24 aprilie 1998 a Tribunalului Braşov, pe care o schimbă, în sensul că admite acţiunea reclamantei S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala P. Braşov, şi obligă pârâţii M.N., C.A. şi B.Gh. la 100.886.443 lei despăgubiri şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 17.070.327 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1455/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 146/2003. Comercial → |
|---|
