CSJ. Decizia nr. 1465/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1465/2003
Dosar nr. 8660/2001
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 februarie 2000 şi precizată la 16 ianuarie 2001, reclamantul S.G.T. a chemat în judecată pârâta SC N.M.P.C.I. SRL, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei totale de 344.517.901 lei despăgubiri, cu o dobândă legală calculată, conform OUG nr. 9/2000, începând cu data promovării acţiunii pentru pretenţiile determinate de la început, respectiv, de la data pronunţării hotărârii pentru restul pretenţiilor, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de antrepriză, prin care aceasta s-a obligat să-i mansardeze locuinţa pe baza unui proiect ce a stat la baza obţinerii autorizaţiei de construcţie, dar aceasta a efectuat lucrări necorespunzătoare calitativ, astfel că, urmare a unei inspecţii privind siguranţa în construcţii, s-au constatat serioase deficienţe în ceea ce priveşte stabilitatea şi rezistenţa construcţiei.
Această stare de lucrări a antrenat rezilierea unilaterală a convenţiei de către reclamant, conform art. IX alin. (1) din contract, şi efectuarea onor lucrări suplimentare de consolidare şi, pe cale de consecinţă, răspunderea contractuală a pârâtei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că nu a produs nici o pagubă, reclamantul fiind în culpă prin sistarea lucrărilor, astfel că angajaţii pârâtei nu au fost în măsură să efectueze lucrările de consolidare pe care intenţiona să le efectueze la sfârşit.
Prin sentinţa civilă nr. 395 din 27 februarie 2001, Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea, obligând pârâta la plata sumei de 223.646.354 lei, reprezentând daune-interese pentru neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale, cât şi o dobândă legală anuală de 35%, aferentă sumei de 15.000.000 lei, începând cu data de 23 februarie 2000, data promovării acţiunii, şi până la achitare, precum şi aceiaşi dobândă legală, aferentă diferenţei de 208.646.354 lei, începând cu data pronunţării până la achitarea acestui debit.
De asemenea, pârâta a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 22.648.960 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere ansamblul probator administrat cauzei, înscrisuri, expertiză, depoziţii martori, reţinând că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale, examinând fiecare capăt de cerere în parte şi stabilind prejudiciul produs la suma arătată.
Totodată, instanţa de fond a respins pretenţiile de obligare la plata sumei de 9.500.000 lei contravaloarea unui nou proiect, motivat de faptul că acesta trebuia suportat de reclamant, căruia i-a profitat, precum şi de obligare la plata sumei de 10.839.630 lei, reprezentând contravaloarea materialelor de construcţie procurate de reclamant şi neutilizate la construcţie ca nedovedite.
De asemenea, instanţa a respins cererea de obligare la plata sumei de 62.960.000 lei, cu titlu de despăgubire, ca urmare a pagubei produse ca urmare a devalorizării monetare, întrucât raportarea la moneda străină este în contradicţie cu cele stipulate în contract în privinţa preţului.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel ambele părţi.
Reclamanta a arătat că, în mod nejustificat, cererile de obligare la plata contravalorii materialelor de construcţie cumpărate, precum şi la plata contravalorii lucrărilor de proiectare, au fost respinse, instanţa de fond ignorând concluziile raportului de expertiză.
S-a criticat hotărârea şi sub aspectul modalităţii de acordare a dobânzii stabilite, arătând că acestea se cuvin de la data înregistrării acţiunii.
Pârâta, prin motivele de apel, consideră că instanţa de fond a reţinut eronat situaţia de fapt, producerea prejudiciului datorându-se reclamantului, care nu a cerut executarea contractului cu obligarea la plata daunelor moratorii şi autorizarea instanţei pentru ca reclamantul să execute lucrările neefectuate pe cheltuiala debitorului-pârât.
De asemenea, pârâta a mai susţinut că reclamantul nu a solicitat rezilierea sau rezoluţiunea contractului, ci a procedat la sistarea abuzivă şi unilateral executarea obligaţiilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 852 din 12 septembrie 2001, a admis apelul reclamantului a schimbat în parte sentinţa criticată, în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 10.839.630 lei contravaloarea materialelor de construcţii şi 9.500.000 lei contravaloarea lucrărilor de proiectare.
De asemenea, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
În motivarea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că expertiza a identificat materialele cumpărate din banii reclamantului, ce au fost avansaţi pârâtei, iar, cu privire la contravaloarea proiectului de consolidare, acesta era necesar datorită lucrărilor necorespunzătoare executate de pârâtă.
Cu privire la dobândă, instanţa de apel a reţinut, ca neîntemeiată, critica, întrucât s-a avut în vedere principiul disponibilităţii, instanţa de fond procedând la acordarea acesteia în limita învestirii sale.
În privinţa apelului pârâtei, s-au considerat nejustificate criticile formulate, atâta timp cât probele administrate cauzei relevă culpa acesteia în neexecutarea obligaţiilor contractuale.
Faţă de gravele disfuncţionalităţi, s-a justificat atitudinea reclamantului de a solicita încetarea efectelor contractului şi nu continuarea pe cheltuială proprie, cu posibilitatea despăgubirii ulterioare, şi de a alege varianta obligării la plata daunelor moratorii şi nu la obligare la executarea în natură.
Cu petiţia înregistrată la data de 18 octombrie 2001, pârâta a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile făcând referire la motivele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că expertiza, care a stat la baza soluţiei pronunţate, s-a făcut în absenţa societăţii, fără a fi convocată procedural pentru a-şi asigura asistenţa de un expert neutru.
De asemenea, se apreciază că s-au încălcat dispoziţiile art. 1073 şi urm. C. civ., potrivit căruia creditorul are dreptul de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiilor contractuale, în caz contrar, fiind îndrituit la desdăunare.
Orice obligaţie de a face sau a nu face se preschimbă în desdăunări, în caz de neexecutare de către debitor.
Neacceptându-se rezoluţia contractului impusă de reclamant, acesta avea la dispoziţie o acţiune în rezoluţiunea contractului cu daune, conform art. 1073 C. civ., în care s-ar fi putut examina culpele concurente la producerea prejudiciului, acţiunea în desdăunare trebuind respinsă ca inadmisibilă.
Celelalte critici fac referire strictă la detalii tehnice, abordate de expertiza efectuată în cauză.
Recursul este nefondat.
Din înscrisurile anexate cauzei rezultă că, la efectuarea expertizei, recurenta a fost convocată şi a şi luat parte reprezentantul acesteia, astfel că nu se justifică critica formulată sub acest aspect, cu atât mai mult, cu cât nu a constituit motiv de apel.
Faptul respingerii de către instanţa de apel a cererii de efectuare a unei noi expertize, nu poate fi apreciată ca o încălcare a dispoziţiilor art. 201 şi urm. C. proc. civ.
Cu privire la interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 1073 C. civ., Curtea urmează a înlătura criticile formulate.
În speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 969 C. civ., potrivit cărora convenţia încheiată reprezintă legea părţilor.
Prin contractul încheiat, recurenta-pârâtă şi-a asumat obligaţia executării corespunzătoare a lucrărilor contractate.
Potrivit art. VII din convenţie, beneficiarul poate dispune sistarea integrală a executării lucrărilor, fapt realizat ca urmare a executării necorespunzătoare, dovedite cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, şi a concluziilor raportului de expertiză, efectuat în cauză.
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, fiecare afirmaţie a considerentelor hotărârilor găsindu-şi corespondent în probele administrate.
Astfel, s-a demonstrat nerespectarea obligaţiilor asumate, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale. În aceste condiţii, justificat instanţa de apel a apreciat că, faţă de gravitatea deficienţelor de execuţie, beneficiarul a solicitat încetarea efectelor contractului şi nu continuarea pe cheltuiala proprie, cu posibilitatea despăgubirii ulterioare, şi de a alege varianta obligării la plata daunelor-moratorii şi nu la obligarea în natură.
În consolidarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC N.M. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 852 din 12 septembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurenta să plătească intimatului-reclamant S.G.T. suma de 1.570.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 146/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1466/2003. Comercial → |
|---|
