CSJ. Decizia nr. 1527/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1527/2003
Dosar nr. 9146/2000
Şedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.N. A.P.M. Constanţa S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. A.S.T. S.R.L. şi a solicitat ca, prin sentinţa care se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 6725 dolari S.U.A., reprezentând despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a neachitării integrale a unui număr de facturi emise pentru încasarea prestaţiilor portuare.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa nr. 81/2000, a admis, în parte, acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1166 U.S.D. cu titlu de contravaloare prestaţii şi la 956.791 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei, prima instanţă a reţinut că, la întocmirea facturilor în litigiu, s-au respectat condiţiile de facturare prevăzute în anexa 1 pct. 4 alin. (3) a contractului nr. 9/1996 prelungit şi în anul 1997, că, în fapt, reclamanta este îndreptăţită numai la 1166 dolari S.U.A.
Împotriva sentinţei au declarat apel, reclamanta C.N. A.P.M. S.A. şi pârâta S.C. A.S.T. S.R.L. Constanţa.
Reclamanta a formulat critici care priveau neacordarea întregii sume solicitate, iar pârâta pe motivul că nici o sumă pretinsă prin acţiune nu este datorată.
Din examinarea criticilor care au fost formulate, instanţa de apel a reţinut că apelul pârâtei este întemeiat întrucât, din contractul nr. 9/1996 ca şi din celelalte probe, rezultă că suma la care a fost obligată nu este datorată.
Apelul reclamantei a fost respins, în considerente reţinându-se că interpretarea care s-a dat anexei 1 pct. 4 alin. (3) şi (4) este corectă.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamanta C.N. A.P.M. Constanţa S.A.
Recurenta a susţinut că facturile, care totalizează suma pretinsă prin acţiune, au fost emise pentru staţionarea în Portul Constanţa a unor nave sub pavilion străin agenturate de pârâtă.
Valoarea refuzurilor practicate de pârâtă, a mai susţinut recurenta, reprezintă staţionare în port, fără a se efectua operaţiuni de încărcare sau descărcare şi se bazează pe interpretarea greşită a dispoziţiilor anexei nr. 1 pct. 4 alin. (3) din contractul nr. 9/1996 încheiat cu aceasta.
Recurenta a examinat pentru fiecare navă şi factură în parte timpul de staţionare pentru a demonstra că pârâta nu se află în situaţiile de excepţie prevăzute de anexa mai sus menţionată şi, în consecinţă, a solicitat admiterea recursului şi, în fond, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
Recursul urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Potrivit anexei nr. 1 [pct. 4 alin. (3) din contractul nr. 9/1996], tariful de staţionare al navelor la cheu, fără a efectua operaţiuni portuare, se va aplica pentru perioadele (zilele) în care nava staţionează (nu operează) din cauze imputabile navei (armatorului) - cauze care se vor regăsi în istoricul navei, confirmat prin semnătură şi ştampilă de operator şi încărcător şi, respectiv, de agent.
Punctul 4 din anexa 1, alin. (4) stabileşte că istoricul navei se ia în considerare aşa cum este prezentat , fără interpretare.
Din dispoziţiile citate, parte integrantă din contract, care este legea părţilor, rezultă că, în lipsa unei stipulaţii prin care să se prevadă că tariful de staţionare al navelor la cheu, fără operaţiuni, se aplică indiferent de cauzele staţionării, reclamanta recurentă nu este îndreptăţită să pretindă suma ce face obiectul litigiului. Mai mult, probele administrate, respectiv, expertiza N. a analizat istoricele şi poziţiile de staţionare şi a constatat că navele au staţionat din motive care nu-i sunt imputabile armatorului, aşa încât suma pretinsă nu este datorată de intimată.
Faţă de probele administrate rezultă că, în situaţiile date, dispoziţiile din anexa 1 pct. 4 alin. (7) la care s-a referit recurenta în motivare şi pe care le-a expus în faţa celorlalte instanţe, nu sunt aplicabile.
În consecinţă, concluziile expertizei, care au fundamentat soluţia alături de celelalte înscrisuri aflate la dosar, au fost corect preluate în contextul probelor de instanţa de apel, aşa încât nu sunt motive pentru modificarea deciziei nr. 74, pronunţată la data de 26 septembrie 2000, recursul urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N. A.P.M. Constanţa S.A., împotriva deciziei nr. 74 din 26 septembrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1525/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1528/2003. Comercial → |
|---|
