CSJ. Decizia nr. 1676/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1676/2003
Dosar nr. 8860/2001
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 337, pronunţată la data de 26 martie 2001, în dosarul nr. 1254/2001, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Mureş a admis acţiunea formulată de reclamanta, SC A. SA, împotriva pârâtei, SC A.H. SA, pe care a obligat-o să plătească acesteia suma de 1.278.638 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată; suma de 69.033.634 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, calculate pe perioada 6 februarie 2001 – 5 martie 2001, şi suma de 36.293.012 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul încheiat între părţi la data de 2 februarie 1998, de a achita preţul stocului de marfă primită, pe care, conform procesului-verbal încheiat la data de 12 iulie 2000, a vândut-o, iar prin art. 7 din menţionatul contract, părţile au convenit că, dacă plata nu se va face în termen de 5 zile de la data vânzării mărfii, respectiv, a emiterii facturii, SC A.H. SA va datora penalităţi de 0,2% pentru fiecare zi, şi a făcut aplicarea art. 969 şi art. 1087 C. civ.; art. 225, faţă de lipsa nejustificată a pârâtei în faţa instanţei şi art. 277 C. proc. civ.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 440/A, pronunţată la data de 11 octombrie 2001, în dosarul nr. 1029/2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei şi a obligat intimata să plătească apelantei suma de 5.030.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, prima instanţă de control judiciar a reţinut că procedura de citare a pârâtei, cu ocazia judecăţii cauzei în fond, a fost legal îndeplinită şi, interpretând contractul încheiat între părţi la data de 2 februarie 1998, a considerat că intimatei-reclamante îi revenea, conform art. 7 din această convenţie, obligaţia de a emite facturi, pe care nu a îndeplinit-o, şi nu apelantei-pârâte, în lipsa unui mandat de a face vânzarea în nume propriu, apreciind că, în ce o priveşte pe aceasta, nu se verifică temeinicia răspunderii juridice contractuale, conform art. 969 alin. (1) şi art. 970 C. proc. civ., pentru plata sumelor reprezentând contravaloare marfă şi penalităţi, cum, greşit, a reţinut instanţa de fond, prin greşita aplicare a legii.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata-reclamantă, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile art. 304 pct. 6, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanţa de apel, cu încălcarea art. 292 şi 295 C. proc. civ., a examinat şi alte aspecte decât cele cu care a fost Învestită prin cererea de apel; a interpretat greşit natura juridică a contractului încheiat între părţi, faţă de dispoziţiile art. 2, precum şi art. 7 din acest act juridic, încălcând dispoziţiile art. 409 şi 410 C. com., prin înlăturarea răspunderii contractuale a pârâtei, critici care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind legală şi temeinică Decizia atacată.
Analizând actele dosarului din perspectiva criticii referitoare la depăşirea limitelor învestirii sale de către instanţa de apel, ce vizează incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea apreciază că acesta este întemeiat, făcând de prisos examinarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Astfel, este de observat că, prin cererea de apel formulată de pârâta, SC A.H. SRL, împotriva sentinţei tribunalului, aceasta a solicitat desfiinţarea menţionatei hotărâri în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că a lipsit şi nu a fost legal citată pentru termenele acordate cu ocazia judecăţii cauzei în fond (dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş nr. 1029/2001).
Aşa fiind, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, dar şi faptul că acesta este devolutiv în limitele învestirii instanţei, conform art. alin. 295 (1) C. proc. civ., potrivit căruia: „instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, se constată că instanţa de apel, prin examinarea şi judecarea fondului cauzei, a depăşit limitele devoluţiunii stabilite de apelanta-pârâtă prin cererea sa de apel, cu toate că, în conformitate cu regula restrictivă, „tantum devolutum quantum appellatum" – care constituie o exigenţă a principiului disponibilităţii procesuale, care se aplică şi în faţa instanţelor de control judiciar ordinar – era ţinută să cerceteze pricina numai cu referire la motivul indicat în această cerere şi a încălcat evocatele dispoziţii legale.
Pentru considerentele arătate, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. şi alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, va admite recursul formulat de intimata-reclamantă, SC A. SA, împotriva deciziei pronunţată în apel, pe care o va modifica în tot, în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul pârâtei, formulat împotriva sentinţei tribunalului, având în vedere că, în mod corect, instanţa de apel a apreciat, în considerentele deciziei atacate, că procedura de citare a acestei părţi, cu ocazia judecăţii cauzei în fond, a fost legal îndeplinită şi că neîndeplinirea legală a procedurii de citare a pârâtei, lipsă la termenul judecării cauzei, a fost singurul motiv invocat de pârâtă prin cererea sa de apel.
Reţinând culpa procesuală a intimatei şi dreptul recurentei de a fi despăgubită cu suma reprezentând cheltuielile de judecată dovedit a fi fost efectuate de aceasta cu ocazia judecăţii recursului, Curtea, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga intimata să plătească recurentei suma de 18.346.843 lei, cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, SC A. SA Târgu Mureş, împotriva deciziei nr. 440 din 11 octombrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul pârâtei, SC A.H. SRL Brad, declarat împotriva sentinţei civile nr. 337 din 26 martie 2001 a Tribunalului Mureş. Obligă intimata-pârâtă la plata a 18.346.843 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1675/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1677/2003. Comercial → |
|---|
