CSJ. Decizia nr. 1684/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1684/2003
Dosar nr. 1975/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1186, pronunţată, la data de 29 octombrie 1999, în dosarul nr. 2431/1999, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamantul F.P.S., în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SA, prin care a solicitat ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma restantă de 6.885.824 lei, cu titlu de dividende pentru exerciţiul financiar al anului 1995 şi suma de 9.066.552 lei, cu titlu de daune moratorii, cu menţiunea că nu s-a dovedit, cu acte opozabile, dreptul reclamantului la dividende în cuantumul solicitat.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia comercială nr. 11, pronunţată, la data de 18 martie 2002, în dosarul nr. 398/2002, rejudecând după casare apelul formulat de reclamantul F.P.S. împotriva acestei hotărâri şi continuat de succesoarea sa legală, A.P.A.P.S., a respins, ca fiind nefondată, această cerere.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, întrucât reclamanta nu şi-a dovedit dreptul la dividende în raport cu exigenţele Legii nr. 31/1990, aşa încât nu i se pot acorda sumele solicitate cu acest titlu, iar, pe cale de consecinţă, nu sunt cuvenite nici pretenţiile formulate cu titlu de daune moratorii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta-reclamantă, A.P.A.PS., invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra probei cu înscrisuri administrate în dovedirea dreptului său la dividende şi daune moratorii şi a încălcat dispoziţiile legale incidente în cauză.
Intimata-pârâtă a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind legală şi temeinică Decizia atacată.
Recursul este fondat.
Astfel, este de observat că, la dosarul cauzei, s-au depus în probaţiune înscrisuri hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, care atestă că, după repartizarea beneficiului net de către Adunarea Generală a Acţionarilor SC A.C. SA, la data de 20 martie 1996, F.P.S., ca reprezentant al statului, a devenit titularul unui drept de creanţă în obţinerea unei cote părţi din beneficiu faţă de această societate, exigibilă la menţionata dată, când s-a stabilit suma ce i se cuvenea cu titlu de dividende pe anul 1995, din care nu a primit decât o parte, rămânând de achitat suma solicitată cu acest titlu prin cererea introductivă. Se remarcă că existenţa menţionatelor înscrisuri a fost semnalată încă din prima fază procesuală de către instanţa de recurs, fiind însă, ignorate de instanţa de apel.
Aşa fiind, se constată că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, pentru acordarea sumei ce a rămas de achitat din suma care se cuvine F.P.S., cu titlu de dividende, pentru exerciţiul financiar al anului 1995 şi, deopotrivă, condiţiile prevăzute a fi întrunite, cumulativ, de art. 43 C. com., pentru acordarea daunelor-interese moratorii în cuantumul solicitat, întrucât datoria pârâtei, faţă de reclamantă, este comercială, fiind determinată în cuantumul ei conform celor statuate cu privire la distribuirea dividendelor în evocata Adunare Generală a Acţionarilor şi este exigibilă, astfel cum s-a arătat, iar faţă de situaţia de fapt, impusă de probele administrate şi stabilită astfel, ca premisă a judecăţii, rezultă că hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea menţionatelor dispoziţii legale.
Faţă de cele ce preced, constatând incidenţa în cauză, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 304 alin. (1) teza 1 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia atacată, va admite apelul formulat împotriva sentinţei tribunalului, cu consecinţa schimbării în tot a acestei hotărâri, în sensul că, pe fond, va admite acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei, pe care o va obliga să-i plătească suma de 6.885.824 lei, cu titlu de dividende şi suma de 6.710.579 lei, cu titlu de daune interese moratorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 11din 18 martie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1186 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Iaşi, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite în parte acţiunea reclamantei, A.P.A.P.S. Bucureşti, şi obligă pârâta, SC A.C. SA Strunga, judeţul Iaşi, la plata sumei de 6.885.824 lei cu titlu de dividende, precum şi la 6.710.579 lei, reprezentând daune-interese moratorii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1682/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1685/2003. Comercial → |
|---|
