CSJ. Decizia nr. 1687/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1687/2003
Dosar nr. 1729/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 683 din 29 iunie 1999, s-a admis în parte acţiunea reclamantului F.P.S. Bucureşti şi a obligat pârâta, SC V.L. SA, Comarnic la plata sumei de 299.297.241 lei, reprezentând dividende pentru exerciţiul financiar 1995, precum şi la plata sumei de 7.257.972 lei cheltuieli de judecată.
A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind daunele moratorii, în sumă de 391.393.060 lei.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 719 din 18 octombrie 1999, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul reclamantului F.P.S.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 3335 din 20 iunie 2000, a admis recursul reclamantului, a casat Decizia civilă de mai sus şi a trimis cauza spre rejudecare.
După casare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercială, prin Decizia civilă nr. 1015 din 14 noiembrie 2000, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, în sensul că a obligat pârâta şi la plata daunelor în sumă de 391.399.060 lei, menţinând celelalte dispoziţii.
Prin Decizia civilă nr. 1549 din 5 martie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâta, SC V.L. SA Comarnic, împotriva deciziei civile nr. 1015 din 14 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti, pe care a casat-o în partea privind calculul dobânzilor şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
În apel, după casare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercială, prin Decizia civilă nr. 54 din 21 noiembrie 2002, a admis apelul reclamantei A.P:A.P:S. Bucureşti (fostul F.P:S.) declarat împotriva sentinţei civile nr. 683 din 29 iunie 1999 a Tribunalului Prahova, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că se constată achitată suma de 299.297.241 lei, reprezentând dividende pentru anul financiar 1995.
S-a admis capătul de cerere privind plata daunelor-interese şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 170.107.044 lei şi la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pârâta SC V.L. SA Comarnic a formulat, la data de 21 iunie 2002, contestaţie în anulare, împotriva deciziei civile nr. 1549 din 5 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, în temeiul art. 317 - 321 C. proc. civ.
În criticile formulate, contestatoarea susţine, în esenţă, că, prin Decizia civilă nr. 1549 /2002 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care s-a admis în parte recursul SC V.L. SA Comarnic, împotriva deciziei civile nr. 1015/2000 a Curţii de Apel Ploieşti, în ceea ce priveşte calculul dobânzilor, reclamanta putea să pretindă, pentru dividendele pe anul 1995, numai dobânda la vedere, practicată de banca ce o deserveşte, şi nu daune-interese la nivelul dobânzilor bancare bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Cum reclamanta nu şi-a precizat acţiunea nici la fond şi nici în apel, contestatoarea consideră că instanţa a dat ce nu s-a cerut.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de citare a părţii nu a fost legal îndeplinită pentru ziua când s-a judecat pricina şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Hotărârile instanţei de recurs, conform art. 318 C. proc. civ., mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive, dacă, la pronunţarea ei, nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori când soluţia este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 şi 318 C. proc. civ.).
Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca formulat de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară neexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs, care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu dispoziţiile legale de mai sus, se constată că instanţa de recurs a analizat toate motivele invocate şi a avut în vedere toate criticile formulate de recurenta pârâtă.
Critica formulată de contestatoare, potrivit căreia instanţa de recurs a dat ce nu s-a cerut, în condiţiile în care reclamanta, A.P.A.P.S., nu şi-a precizat acţiunea, nu poate fi reţinută, aspectele invocate vizând, de altfel, fondul pricinii.
În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile legale, prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare, formulată de pârâtă, va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC V.L. SA, Comarnic, judeţul Prahova, împotriva deciziei nr. 1549 din 5 martie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1685/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1688/2003. Comercial → |
|---|
