CSJ. Decizia nr. 1704/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1704/2003
Dosar nr. 4793/2001
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureş, la data de 11 august 2000, reclamanta SC C.M. SA Mureş, a chemat în judecată pârâta SC M.A. SRL Sărăţeni, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 62.923.497 lei, din care, 31.206.710 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor agricole, îngrăşămintelor chimice, erbicidelor şi utilajelor plătite de reclamantă pentru producerea şi recoltarea de cereale în favoarea pârâtei-producător agricol, precum şi la plata sumei de 31.716.787 lei, reprezentând dobânzi.
Tribunalul Mureş, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1426, pronunţată la 27 octombrie 2000, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada că a asigurat pârâtei întreaga sumă la care s-a obligat prin contract, pentru realizarea producţiei de 180 tone grâu şi nu a făcut dovada creditului acordat pârâtei, a respins acţiunea.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 142/A, pronunţată la 27 Martie 2001, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentinţa atacată, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 31.206.710 lei, reprezentând credit, precum şi la 31.716.787 lei, reprezentând dobânzi, calculate până la 5 ianuarie 1999 şi în continuare, până la achitarea debitului, şi la 4.320.404 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă.
Societatea pârâtă a mai fost obligată la 2.240.202 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că suma pretinsă de reclamantă se compune din plăţi efectuate de aceasta, în contul cărora pârâta nu a predat produse conform contractului, iar societăţii reclamante nu i se poate reproşa faptul că nu a suportat toate cheltuielile efectuate de pârâtă pentru realizarea producţiei, deoarece, conform clauzelor contractuale, achitarea sumelor convenite trebuia efectuată pe baza documentelor – facturi şi procese-verbale de lucrări – care trebuiau transmise reclamantei pentru decontare.
Reclamanta a decontat toate lucrările pentru care pârâta a prezentat documente, iar dobânzile pretinse au fost calculate la creditul efectiv acordat.
Pârâta a beneficiat efectiv de creditul în sumă de 31.206.710 lei, iar susţinerile pârâtei, în sensul că nu a realizat recolta programată, deoarece reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile, nu sunt fondate, pârâta-intimată nedovedind că reclamanta-apelantă a refuzat îndeplinirea vreunei obligaţii pe care şi-a asumat-o prin contract.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către societatea pârâtă, care susţine că societatea-reclamantă este cea care nu a respectat obligaţiile contractuale, iar pârâta a înregistrat, din această cauză, pierderi financiare, care au condus la nerespectarea contractului şi din partea sa.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar copia facturii nr. 0493059 din 22 octombrie 1996, în valoare de 10.800.000 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 1.800 kg grâu neachitată de reclamantă.
Pentru cantităţi de îngrăşăminte chimice, se mai susţine că reclamanta a refuzat să emită delegaţii, motivând că nu mai are fonduri. Din acest motiv, producţia de grâu a fost compromisă în totalitate, iar instanţa de apel nu a ţinut seama de factura depusă de pârâtă, care confirmă susţinerile acesteia.
Deşi, recurenta-pârâtă nu a precizat temeiul de drept, pentru care cere modificarea deciziei, în raport cu motivarea recursului şi cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se reţine că recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de recurenta-pârâtă, se constată că recursul nu este fondat.
Potrivit prevederilor contractului nr. 177, încheiat între părţi la 7 octombrie 1996, SC M.A. SRL Sovata, avea obligaţia să execute, în perioada optimă şi de bună calitate, lucrările agricole, stabilite prin tehnologia de cultură, iar intimata-reclamantă SC C.M. SA, sucursala Mureş, s-a obligat să achite în contul producătorului, cantităţile de seminţe, îngrăşăminte, insecticide, erbicide etc., pentru culturile contractate.
În raport cu aceste clauze contractuale, se reţine că intimata-reclamantă nu şi-a asumat, prin contract, obligaţia să plătească pârâtei-recurente sămânţa de grâu din producţie proprie, ci numai sămânţa achiziţionată de la centrele autorizate, sămânţă care trebuia să îndeplinească condiţiile de calitate cerute de tehnologia culturii.
Cum recurenta-pârâtă recunoaşte că sămânţa facturată era din producţie proprie şi nu face nici o dovadă cu privire la refuzul de plată pentru celelalte lucrări şi achiziţii de îngrăşăminte ori alte materiale, în condiţiile în care, pentru sămânţa facturată, nu s-au prezentat buletine de analiză, care să confirme calitatea acesteia, se reţine că instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt şi a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, aşa încât, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.A. SRL Sovata, împotriva deciziei nr. 142/A din 27 martie 2001 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1702/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1707/2003. Comercial → |
|---|
