CSJ. Decizia nr. 1699/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1699/2003
Dosar nr. 4742/2001
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Argeş, la 13 iunie 2000, reclamanta B.R.C.R. SA – C.B., cu sediul în Costeşti - Argeş a chemat în judecată SC S.T. SRL, cu sediul în comuna Negraşi, C.S. şi C.I., solicitând obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 21.069.608 lei, reprezentând dobânzi bancare neachitate şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta afirmă că, la 10 ianuarie 1994, în baza contractului de împrumut nr. 312, a acordat primei pârâte un împrumut de 5.000.000 lei, scadent la 9 decembrie 1994.
Prin hotărâre judecătorească, pârâţii au fost obligaţi să restituie creditul şi dobânda cuvenită, însă, aceştia nu au restituit creditul, iar dobânda a continuat să curgă.
Prin sentinţa civilă nr. 920/C, pronunţată la 10 noiembrie 2000, secţia comercială şi de contencios administrativ a tribunalului a admis acţiunea reclamantei, reţinând că, prin sentinţa nr. 525, pronunţată la 23 mai 1995, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a obligat pârâţii, în solidar, să plătească reclamantei suma de 9.000.000 lei, reprezentând credit restant, precum şi 15.582.709 lei dobânzi restante.
Cum jumătate din credit a fost achitat la data de 9 ianuarie 1998, respectiv, 4.450.000 lei, iar cealaltă jumătate, la data de 20 ianuarie 1998, conform contractului, până la data achitării integrale a creditului a mai curs o dobândă în sumă de 21.293.396 lei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 209/A-C, pronunţată la 2 aprilie 2001, a admis apelul declarat de pârâtul C.S. împotriva sentinţei de mai sus, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea împotriva apelanţilor-pârâţi C.S. şi C.I., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Reclamanta-intimată a fost obligată să plătească apelantului-pârât suma de 1.392.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că apelantul-pârât a semnat contractul de împrumut în calitate de asociat unic al societăţii şi nu ca fidejusor, iar soţia sa, C.I. nu a semnat contractul de împrumut.
A mai reţinut instanţa de apel că apelantul-pârât şi soţia acestuia, care nu a declarat apel, nu sunt comercianţi, iar, potrivit art. 42 alin. (3) C. com., prezumţia de solidaritate nu operează în cazul lor, pentru operaţiuni care, în ceea ce îi priveşte, nu sunt fapte de comerţ, iar în contractul de credit şi în contractul de garanţie imobiliară nu exista nici o clauză cu privire la răspunderea solidară a acestora, aşa încât, în mod greşit, a fost admisă de prima instanţă angajarea răspunderii solidare.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, intimata-reclamantă, aflată în procedura de faliment, a declarat recurs.
În motivarea recursului, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă critică Decizia atacată, susţinând că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece C.I. nu a formulat apel împotriva sentinţei tribunalului iar instanţa a considerat că aceasta nu a semnat nici un contract de fidejusiune, deci, nu este cazul unei garanţii personale.
Şi aprecierea instanţei de apel, potrivit căreia garanţii sunt necomercianţi, este criticată, deoarece creditul a fost angajat pentru activităţi comerciale.
Deşi, în motivarea apelului său, pârâtul C.S. afirmă că SC S.T. SRL s-a desfiinţat în luna februarie 1999, în numele acesteia, intimaţii-pârâţi C.S. şi C.I., depun, la 26 septembrie 2002, întâmpinare, susţinând că semnătura pe contractul de împrumut a privit doar calitatea de asociat unic, iar C.I. nu a semnat un contract de fidejusiune.
La judecarea recursului, în cauză a fost introdus lichidatorul judiciar al intimatei-reclamante, SC B.D.O.A. SA Bucureşti.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de reclamanta-recurentă, se constată că recursul acesteia este fondat.
În acţiunea introductivă, reclamanta creditoare a invocat sentinţa civilă nr. 525, pronunţată la 23 mai 1995 de Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, sentinţa rămasă irevocabilă, care a stabilit, cu autoritatea lucrului judecat, solidaritatea între SC S.T. SRL, C.S. şi C.I., pentru restituirea creditului restant şi pentru plata dobânzilor restante la data pronunţării acelei hotărâri.
Cum dobânda pretinsă de reclamantă prin acţiune nu are alt temei contractual decât cel stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa de mai sus, natura juridică a obligaţiei, nu mai putea face obiect al apelului declarat de pârâtul C.S., care, deşi a susţinut că societatea a fost desfiinţată, formulează întâmpinare în numele acesteia şi a soţiei sale, ca reprezentantă a unităţii respective.
De altfel, în motivele de apel, C.S., nici nu susţine că, în cauză, a fost reţinută greşit solidaritatea, ci pretinde doar că stabilirea drepturilor şi obligaţiilor corelative a părţilor trebuia făcută printr-o expertiză.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamantă urmează să fie admis în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., iar Decizia atacată va fi modificată, în sensul că se va respinge apelul declarat de pârâtul C.S. împotriva sentinţei nr. 920 din 10 noiembrie 2000 a Tribunalului Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.R.C.R. SA – C.B., sucursala Olt, prin lichidator SC B.D.O. C.A. SA, împotriva deciziei nr. 209/A-C din 2 aprilie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul C.S. împotriva sentinţei nr. 920 din 10 noiembrie 2000 a Tribunalului Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1698/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1702/2003. Comercial → |
|---|
