CSJ. Decizia nr. 1698/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1698/2003
Dosar nr. 4736/2001
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 633 din 21 iulie 2000, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta, SC G.T.E. SRL Oradea, împotriva pârâtei, SC C.T. SA Bacău, pentru perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare pentru terenul situat în Bacău şi pentru plata penalităţilor de întârziere în sumă de 367.402.208 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia nr. 70 din 8 februarie 2001, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul reclamantei.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că admisibilitatea unei acţiuni de validare a unui contract de vânzare-cumpărare este condiţionată de existenţa unui înscris din care să rezulte obligaţia de înstrăinare, obiectul acestuia (lucrul vândut şi preţul), precum şi modalităţile de plată a acestuia.
S-a mai reţinut că, faţă de probatoriul administrat, din care rezultă că antecontractului îi lipsesc două elemente esenţiale de valabilitate; respectiv, bunul (determinarea terenului şi întinderii acestuia) şi preţul acestuia, precum şi faţă de faptul că un înscris sub semnătură privată nu poate să determine încheierea contractului în formă autentică decât dacă înscrisul, însuşi, îndeplineşte condiţiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare, instanţa de fond a respins, în mod corect, capătul de cerere privind perfectarea vânzării.
Pe cale de consecinţă, a fost respins şi capătul de cerere privind penalităţile de întârziere.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, considerând-o nelegală şi netemeinică, întrucât, în mod greşit, s-a considerat că au lipsit elementele fundamentale ale contractului (suprafaţa de teren şi preţul), terenul fiind delimitat şi preţul fiind stabilit la 50.000 lei pe metrul pătrat, care a şi fost achitat.
În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, recurenta consideră că sunt datorate de pârâtă, întrucât încheierea contractului în formă autentică nu a fost posibilă din culpa intimatei.
Recursul este neîntemeiat.
Din probele administrate în cauză se constată că terenul în discuţie nu a fost determinat cu exactitate, cum susţine recurenta.
Din schiţa anexă - nr. 1 la antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 221 din 30 septembrie 1998 - nu rezultă dimensiunile terenului, precum şi obiectivele amplasate pe acest teren şi proprietarii acestor active (silozuri, linie ferată, basculă cântar ş.a.).
În această schiţă, în suprafaţa de teren „delimitată" este cuprinsă o suprafaţă de teren aparţinând altui proprietar, respectiv, SC C.T. SA Bacău (linia ferată uzinală şi terenul aferent).
Susţinerea recurentei, referitoare la stabilirea preţului terenului, nu poate fi reţinută faţă de împrejurarea că valoarea terenului nu putea fi stabilită prin trimiterea la „anexa 1", în raport cu care nu se putea delimita suprafaţa terenului pentru care se solicita perfectarea contractului de vânzare-cumpărare. Preţul nu-i determinant şi nici determinabil, atâta timp cât suprafaţa de teren nu-i determinată.
Susţinerea recurentei, referitoare la greşita neacordare a penalităţilor de întârziere, nu poate fi reţinută, întrucât este lipsită de temei legal.
Pentru aceste considerente, recursul urmează să fie respins ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.T.E. SRL Sudrigiu, împotriva deciziei nr. 70 din 8 februarie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1695/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1699/2003. Comercial → |
|---|
