CSJ. Decizia nr. 1702/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1702/2003
Dosar nr. 4785/2001
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.A. Câmpina a solicitat obligarea pârâtei, SC M.C. SRL Bucureşti, la plata sumei de 118.513.168 lei, plus dobândă comercială şi cheltuieli de judecată.
Printr-o altă acţiune SC M.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC C.A. Câmpina, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 111.308.629 lei, cu titlu de chirie, pentru folosirea utilajelor societăţii, plus suma de 54.120.792 lei, reprezentând profit nerealizat la plata dobânzii comerciale şi la restituirea maşinilor de cusut.
Acţiunile au fost conexate la termenul de judecată din data de 23 august 2000.
Prin sentinţa nr. 962 din 30 august 2000, Tribunalul Prahova a admis acţiunea principală şi acţiunea conexă.
S-au compensat obligaţiile reciproce ale părţilor şi s-a dispus obligarea SC C.A. Câmpina la plata sumei de 14.424.387 lei, reprezentând rest după compensare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, SC C.A. Câmpina.
Prin Decizia nr. 502 din 11 aprilie 2001, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii conexe şi înlăturării obligaţiei reclamantei pârâte de plată a chiriei de 111.308.629 lei către SC M.C. SRL Bucureşti şi menţinerii obligaţiei reclamantei-pârâte pentru plata sumei de 54.120.729 lei pentru lipsa de folosinţă a maşinilor de cusut.
S-au compensat obligaţiile reciproce ale părţilor şi s-a dispus obligarea pârâtei SC M.C. SRL Bucureşti la plata sumei de 96.997.816 lei.
S-au compensat şi cheltuielile de judecată şi pârâta a fost obligată la plata sumei de 3.412.499 lei către SC C.A. Câmpina.
Intimata a fost obligată la plata sumei de 5.161.761 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că părţile în litigiu au încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 154 din 16 mai 1997, în baza căruia reclamanta a pus la dispoziţia pârâtei etajul unei clădiri, în suprafaţă de 274 mp, iar aceasta s-a obligat să doteze spaţiul cu maşini de cusut speciale, să asigure materia primă, materialele, desfacerea produselor, să plătească utilităţile, salariile personalului, impozitele şi amortismentele şi să asigure reclamantei un beneficiu de 400 dolari S.U.A.
S-a mai reţinut că, din luna martie 1998, părţile au încetat temporar executarea contractului, că părţile au încercat să rezolve, pe cale amiabilă, neînţelegerile ivite prin acordul încheiat la data de 15 ianuarie 1999, în baza căruia reclamanta a returnat pârâtei 15 maşini de cusut, conform procesului-verbal din 28 ianuarie 1999, restul de 7 bucăţi fiind reţinute drept garanţie pentru plata datoriei de către intimata-pârâtă.
În ceea ce priveşte chiria, s-a considerat că pretenţia pârâtei-reclamante este lipsită de temei legal şi că a fost stabilită arbitrar, prin împărţirea valorii utilajelor la perioada de amortizare, iar prin acţiunea conexă nu s-au solicitat daune echivalente cu valoarea de amortizare a maşinilor de cusut.
Pârâta-reclamantă a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa a înlăturat, în mod greşit, obligarea reclamantei-pârâte la plata chiriei în sumă de 111.308.629 lei.
Recurenta susţine că pârâta datorează chiria pe perioada martie 1998-ianuarie 1999, pentru utilajele nerestituite.
Recursul este neîntemeiat.
Din probele administrate în cauză se constată că, în speţă, nu a existat un contract de închiriere a utilajelor, în baza căruia să se dispună obligarea reclamantei-pârâte la plata chiriei.
Părţile în litigiu au încheiat un contract de asociere în participaţiune în baza căruia reclamanta a pus la dispoziţie spaţiul de producţie, iar pârâta a pus la dispoziţie utilajele (maşinile de cusut).
În această situaţie, s-a considerat, în mod întemeiat, că sumele calculate de expertul V.Gh. nu pot reprezenta contravaloarea chiriei pentru maşinile de cusut, în lipsa unui contract şi, ca atare, acest calcul nu are o bază legală.
Pentru aceste considerente, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 502 din 11 aprilie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1699/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1704/2003. Comercial → |
|---|
