CSJ. Decizia nr. 1745/2003. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1745/2003
Dosar nr. 6183/2001
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1179/C din 28 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea principală formulată de reclamanta SC M.T. SA Câmpulung, judeţul Argeş împotriva pârâtei S.C.M.C. Câmpulung, judeţul Argeş. De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenţie formulată de intervenientul N.I. domiciliat în Câmpulung, judeţul Argeş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, potrivit raportului de expertiză întocmit de ing. A.Gh., C.R. a fost realizat în anul 1969, în baza proiectului nr. C 1969, beneficiar fiind Sfatul Popular Regional Argeş, care a alocat spaţii comerciale pârâţilor în litigiu. La data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea societăţilor comerciale, spaţiul nu era în administrarea pârâtei, ci era în patrimoniul pârâtei, astfel că reclamanta SC M.T. SA nu a dobândit dreptul de proprietate asupra spaţiului.
Cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de N.I. a fost respinsă, cu motivarea că dreptul la acţiunea în pretenţii al intervenientului s-a prescris, întrucât lucrarea a fost efectuată în perioada anilor 1970.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 304/A-C din 14 mai 2001, a admis apelul declarat de intervenientul N.I., domiciliat în Câmpulung, judeţul Argeş, împotriva sentinţei nr. 1179/C din 28 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Argeş, a schimbat în totul sentinţa în ceea ce îl priveşte şi pe fond a admis cererea de intervenţie. Astfel, pârâta S.C.M.C. Câmpulung a fost obligată la plata sumei de 4.896.261 lei, reprezentând contravaloare îmbunătăţiri, menţinându-se în rest sentinţa. A fost anulat, ca insuficient timbrat, apelul reclamantei, SC M.T. SA Câmpulung, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că apelul reclamantei nu a fost legal timbrat, în sensul că, deşi, prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din 14 mai 2001, i s-a pus în vedere să plătească suma de 19.822.500 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, sumă ce a fost contestată verbal de reprezentantul apelantei, fără a fi îndeplinite cerinţele art. 18 din Legea nr. 146/1997, nu a achitat decât suma de 1.100.000 lei şi 50.000 lei timbru judiciar. Această valoare de 1.100.000 lei a fost stabilită arbitrar de către reclamantă, care, deşi a contestat suma stabilită de instanţă, nu a satisfăcut obligaţia de plată a taxei judiciare în cuantumul legal prevăzut de art. 11 şi 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, şi anume, suma de 1.445.808 lei raportată la valoarea de 37.663.595 lei a spaţiului comercial în litigiu, stabilită prin raportul de expertiză, efectuat de expertul A.Gh.
Referitor la apelul intervenientului, s-a considerat că excepţia prescripţiei, reţinută de prima instanţă, este nefondată, deoarece spaţiul a fost deţinut de către intervenient până la data de 9 aprilie 1997, când a fost restituit de către pârâtă la S.C.M.C. Câmpulung, ca urmare a rezilierii contractului de închiriere nr. 2572 din 25 aprilie 1972, în baza adresei nr. 241 din 18 februarie 1997, emisă de SC R.A. SRL al cărei asociat unic este intervenientul. Îmbunătăţirile efectuate de intervenient, şi anume, caloriferele şi grilajul, estimate la valoarea de 4.896.261 lei de către expertul T.P., cad în sarcina locatorului, potrivit art. 1421 C. civ.
Împotriva deciziei nr. 304/A-C din 14 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, au declarat recurs reclamanta SC M.T. SA Câmpulung Argeş şi pârâta S.C.M.C. Câmpulung Muscel, care au criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta-reclamantă SC M.T. SA Câmpulung Argeş a criticat hotărârea instanţei de apel, sub aspectul că, în mod greşit, s-a fixat o taxă de timbru de peste 19 milioane lei, iar taxa plătită de 1.100.000 lei este cea corectă şi legală, deoarece valoarea imobilului revendicat este de 24.000.000 lei, conform unei expertize tehnice necontestate de nici o parte.
Recurenta-pârâtă S.C.M.C. Câmpulung Muscel a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul că, în mod greşit, i-au fost acordate intervenientului despăgubiri în cuantum de 4.896.261 lei, fără nici o justificare.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererile de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Referitor la recursul reclamantei SC M.T. SA Câmpulung, corect a apreciat instanţa de apel că se impune anularea apelului ca insuficient timbrat. Valoarea spaţiului comercial în litigiu, în suprafaţă de 25 mp, amplasat în partea de est a Complexului R., construcţie realizată în anul 1969, având o uzură de 47%, este de 37.663.595 lei, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul A.Gh. De remarcat că, la acest raport de expertiză tehnică, conform încheierii de şedinţă din 22 decembrie 2000, părţile nu au formulat obiecţiuni, fiind de acord cu concluziile expertului. Taxa judiciară de timbru conform dispoziţiilor Legii nr. 146/1997, pentru o valoare a spaţiului comercial în litigiu de 37.663.595 lei era de 1.445.808 lei şi nu cum s-a apreciat de reclamantă, ci valoarea taxei judiciare de timbru este de numai 1.100.000 lei.
Referitor la recursul pârâtei S.C.M.C. Câmpulung Muscel, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor, răspunderea care se instituie precum şi cadrul legal aplicabil.
S-a dat o eficienţă juridică maximă actelor declaraţiilor martorilor audiaţi, respectiv, I.M., M.Gh. şi C.N., recunoaşterilor la cele patru întrebări din interogatoriul luat reclamantei SC M.T. SA Câmpulung, precum şi raportului de expertiză întocmit de ing. T.P., care a stabilit valoarea caloriferelor şi a grilajului (dosar fond).
Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC M.T. SA Câmpulung Argeş şi pârâta S.C.M.C. Câmpulung Muscel, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând, ca legală şi temeinică, Decizia nr. 304/A-C din 14 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC M.T. SA Câmpulung Argeş şi pârâta S.C.M.C. Câmpulung Muscel, împotriva deciziei nr. 304 din 14 mai 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1740/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1746/2003. Comercial → |
---|