CSJ. Decizia nr. 1747/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1747/2003
Dosar nr. 6186/2001
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 decembrie 1998, reclamanta SC C.S. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.C. SRL, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 23.952.000 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi la plata sumei de 23.952.000 lei cu titlu de despăgubiri, plus cheltuieli de judecată.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 6/COM din 5 ianuarie 1999, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 23.952.000 lei cu titlu de despăgubiri şi suma de 23.952.000 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, plus suma de 3.304.240 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 277/COM din 6 mai 1999, desfiinţează sentinţa atacată, cu trimiterea spre rejudecare, reţinându-se în considerente că litigiul a fost soluţionat cu viciu de procedură cu pârâta.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1600/COM din 9 iunie 2000, judecând cauza, în fond, după casare, admite acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata a 23.952.000 lei, reprezentând valoarea minimă garantată, în temeiul contractului nr. 1128/1995, pentru anul 1998, precum şi la 68.852.580 lei penalităţi de întârziere calculate până la 25 februarie 2000. Constată reziliat contractul de asociere în participaţiune nr. 1128 din 15 mai 1995 şi dispune evacuarea pârâtei din activul V.P. Eforie Sud.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin contractul de asociere în participaţiune nr. 1128 din 15 mai 1995, părţile au convenit să obţină beneficii de pe urma exploatării unui activ turistic V.P. din Eforie Sud, reclamanta urmând să pună la dispoziţia pârâtei acest imobil şi dreptul de folosinţă al acestuia, iar pârâta având obligaţia să-l amenajeze şi să-l exploateze în scop turistic, cu obligaţia prevăzută la cap. V art. 6.1. de a-i achita anual reclamantei o sumă minim garantată şi care, în funcţie de rata inflaţiei, se va actualiza până la data de 1 aprilie al fiecărui an, precum şi clauza penală de la art. 6.5., potrivit căreia nevirarea la scadenţă a sumelor datorate atrage perceperea unei penalităţi de 0,5% pe zi întârziere.
Cum aceste clauze contractuale nu au suferit modificări, iar reclamanta a făcut dovada nerespectării obligaţiilor contractuale de pârâtă, instanţa a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată şi motivată, împrejurări faţă de care s-a avut în vedere şi incidenţa dispoziţiilor art. 969 C. proc. civ., raportat la art. 251 C. com. S-a reţinut că pârâtei îi revine obligaţia de plată a sumei de 23.952.000 lei în contul anului 1998 şi suma de 68.852.580 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la 25 februarie 2000.
De asemenea, instanţa a ţinut seama şi de convenţia părţilor, privind rezilierea de drept a contractului de asociere, cu evacuarea pârâtei din activul în litigiu, în măsura în care pârâta nu-şi îndeplineşte obligaţiile financiare către reclamantă.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 380/COM din 18 aprilie 2001, reţinându-se, în fundamentarea deciziei, că sentinţa atacată este temeinică şi legală, soluţia adoptată fiind stabilită în baza clauzelor din contractul nr. 1128/1995, cu respectarea art. 969 C. proc. civ., care consacră forţa obligatorie a contractelor: „contractele legal făcute au putere de lege între părţile contractante".
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat, pârâta SC M.S. SRL Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că suma de 23.952.000 lei, reprezentând suma minim garantată anual, a fost calculată greşit, iar actul adiţional, pentru anul 1998, nu a fost semnat, întrucât această actualizare nu poate fi dovedită şi că, potrivit art. 6.1. din contract, s-a prevăzut că suma minim garantată se va reactualiza anual, de comun acord între părţi, fiind concretizată printr-un act adiţional.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, cu trimitere spre rejudecare în fond a cauzei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că ambele instanţe, în mod corect, au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate, reţinând că raportul juridic dintre părţi a fost contractul de asociere în participaţiune nr. 1128 din 15 mai 1995, încheiat în baza unei licitaţii publice, prin care s-au stabilit obligaţii corelative, reclamanta să predea dreptul de folosinţă al activului V.P. din Eforie Sud, iar pârâta să obţină beneficii de pe urma exploatării acestui activ turistic, iar conform clauzei de la cap. V, art. 6.1., pârâta-recurentă „va asigura şi va vira, în contul reclamantei, procentul din profitul brut, dar nu mai puţin de o sumă minimă, garantată anual, care se va actualiza anual până la data de 01 aprilie, funcţie de rata inflaţiei".
În mod corect, ambele instanţe nu au reţinut susţinerile pârâtei, privind inexistenţa unui act adiţional, care să stabilească, în mod cert, cuantumul sumei datorate pentru activitatea desfăşurată în anul 1998, întrucât, conform clauzei de la art. 6.1. din contract, părţile au convenit asupra modalităţii de determinare valorică a sumei datorate şi care a fost avută în vedere de recurentă la stabilirea sumei minime garantate anual.
De altfel, pârâta, aşa cum s-a reţinut şi de cele două instanţe, precum şi din motivele de recurs pe care le-a formulat, nu a contestat în instanţă clauzele contractului, recunoscând că nu a putut plăti, la termen, sumele datorate reclamantei.
Faptul că pârâta nu a semnat actul adiţional pe anul 1998, nu constituie o cauză care să ducă la exonerarea acesteia de obligaţia contractuală de plată a sumei minime garantate, actualizată la indicele de inflaţie, atâta timp, cât la cap. V art. 6.1. din contract este prevăzută expres reactualizarea anuală a sumei datorate, clauză convenită de părţi, fără obiecţiuni din partea pârâtei, la data încheierii contractului.
Pentru considerentele ce preced, recursul declarat de pârâta SC M.S. SRL va fi respins, ca nefondat, menţinându-se hotărârile pronunţate în cauză, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.S. SRL Constanţa împotriva deciziei nr. 380/COM din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1746/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1749/2003. Comercial → |
|---|
