CSJ. Decizia nr. 1749/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1749/2003
Dosar nr. 6201/2001
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 445/PI din 09 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei SC M.R.P.P. SRL, cu sediul în Cluj Napoca, împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, cu sediul în Timişoara, în sensul că a obligat pârâta la plata următoarelor sume de bani către reclamantă: 31.482.425 lei, reprezentând contravaloarea a 2.500 kg. benzină şi 2.563.945 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost respinsă în rest acţiunea faţă de pârâta SC L.R. SA cu sediul în Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta a preluat marfa pe un cântar recunoscut, astfel încât, în baza art. 82.1 – 82.5 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin OG nr. 41/1997, calea ferată, care a primit marfa, răspunde de integritatea acesteia pe întreg parcursul transportului, până la predare. Având în vedere că lipsa benzinei, constatate la recepţie, s-a produs în timpul transportului de la furnizor la destinatar, cărăuşul este răspunzător pentru această lipsă, conform art. 83.1 din Regulamentul de transport. De asemenea, deoarece mijlocul de transport a fost violat pe parcurs, potrivit art. 83.3 din acelaşi regulament, se prezumă că mărfurile lipsă se datorează culpei căii ferate.
S-a respins acţiunea reclamantei faţă de pârâta SC L.R. SA Bucureşti, cu motivarea că, reţinându-se culpa căii ferate pentru lipsurile invocate de reclamantă, nu se poate reţine şi culpa predătorului mărfii la transport.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 510/A din 09 mai 2001, a admis apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 445 din 9 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială, în sensul că a schimbat sentinţa şi, în fond, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M.R.P.P. SA Cluj Napoca şi a obligat pârâta SC L.R. SA Bucureşti la restituirea sumei de 31.482.425 lei încasată nejustificat şi la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.563.945 lei. De asemenea, a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta S.N.T.F.M. M. SC ,sucursala Timişoara.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, în mod eronat, prima instanţă a reţinut culpa exclusivă a cărăuşului în producerea prejudiciului, respectiv a lipsei cantitative constatate la destinaţie de 2.500 kg. benzină. Lipsa sigiliului predătorului de la doma cisternei nu poate fi asimilată cu o violare a mijlocului de transport, din moment ce sigiliul aplicat de staţia de predare la domă a fost găsit intact, iar fluturaşii de strângere şi etanşare de la capacul domei au fost găsiţi sigilaţi. Atâta timp cât cisterna în litigiu a fost predată destinatarei cu toate sigiliile predătorului şi cărăuşului intacte, la toate dispozitivele de siguranţă, este exclusă posibilitatea sustragerii din conţinut, pe timpul transportului pe la doma cisternei, aceasta fiind asigurată corespunzător cu sigiliul intact, aplicat de staţia de predare şi cu sigiliile aplicate la fluturaşii de strângere şi etanşare. Singurul răspunzător pentru lipsa cantitativă de 2.500 kg. de benzină constatată la destinaţie este predătorul, respectiv pârâta SC L.R. SA Bucureşti, care nu a încărcat întreaga cantitate de benzină înscrisă în documentele de livrare şi transport, din probatoriul administrat în cauză rezultând că sustragerea din conţinut în timpul transportului fiind imposibilă.
Împotriva deciziei civile nr. 510/A din 09 mai 2001, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC L.R. SA, cu sediul în Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească, pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că, în mod corect, trebuie să se reţină că la momentul predării vagonului de la furnizor la cărăuş, riscul pierderilor cantitative sunt preluate de transportator, conform dispoziţiilor art. 82.1 - 82.5 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin OG nr. 41/41/1997, invocând, ca temei de drept, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, a depus întâmpinare, prin care a solicitat, motivat în fapt şi drept, respingerea recursului.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor administrate în cauză, instanţa de fond a stabilit riguros exact raporturile juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în situaţia nerespectării clauzelor contractuale, precum şi dispoziţiile legale aplicabile litigiului de natură comercială.
Relevanţa juridică, în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept, o reprezintă procesul-verbal de constatare nr. 1/207/339/2000, care atestă recepţia vagonului cu un minus efectiv de 2.500 kg. de benzină, vagonul sosind cu nereguli de la staţia R.T., respectiv lipsa sigiliului de la capacul domei. Cu maximă certitudine s-a stabilit că în culpă, pentru cantitatea de 2.500 kg. benzină lipsă, se află cărăuşul, motivat şi de aspectul esenţial că marfa a fost preluată, conform documentelor existente, pe un cântar recunoscut de părţi, iar sosirea la destinaţie a vagonului a prezentat nereguli evidente, prin lipsa sigiliului la doma de încărcare.
Cadrul juridic instituit de Regulamentul de transport pe căile ferate din România, în art. 82.1, menţionează că, primind marfa cu scrisoare de trăsură, calea ferată este răspunzătoare de executarea transportului şi de integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare, iar în art. 82.2, atunci când calea ferată a cântărit mărfurile, ea răspunde de cantitatea constatată pe cântarul său.
Aprecierile instanţei de apel, în sensul că din probatoriul administrat a rezultat că sustragerea benzinei în timpul transportului era imposibilă, urmează a fi înlăturate, deoarece reglementările legale expuse anterior instituie o prezumţie de culpă în sarcina transportatorului, iar calea ferată nu a făcut dovada, conform art. 83.4 din regulament că mijlocul de transport, şi expediţia au eliberate fără urme de violare, sustragere, scurgere şi alte cauze similare.
În acest context, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC L.R. SA, cu sediul în Bucureşti, în sensul că modifică Decizia nr. 510/A din 09 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, respingând apelul.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata reclamantă SC M.R.P.P. SRL, cu sediul în Cluj Napoca, la plata sumei de 1.296.473 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC L.R. SRL Bucureşti.
Modifică Decizia nr. 510 A din 09 mai 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că respinge apelul.
Obligă intimata-reclamantă SC M.R.P.P. SRL Cluj la 1.296.473 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1747/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 175/2003. Comercial → |
|---|
