CSJ. Decizia nr. 1816/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1816/2003
Dosar nr. 9018/2001
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 16 august 1999, reclamanta S.N.T.F. M. C.F.R. M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC A.B.E. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 45.165 euro, reprezentând chirie vagoane şi tarife transport, calculate până la 9 iunie 1999 şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 259 din 17 ianuarie 2001, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale, conform art. 1169 şi 1170 C. civ. De asemenea, s-a reţinut că nici majorarea pretenţiilor iniţiale, nu este dovedită de probele administrate.
Apelul declarat de S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 1215 din 17 septembrie 2001.
Împotriva acesteia, în termen legal, a declarat recurs aceeaşi reclamantă, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Astfel, s-a susţinut că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, neţinând cont de reglementările specifice contractului de transport internaţional pe calea ferată, motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
O altă critică, prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se referă la greşita aplicare a legii, respectiv, a dispoziţiilor art. 30 C. civ. şi art. 250 paragraf 4 Pi, conform căruia dreptul predătorului de a modifica contractul de transport se stinge când destinatarul a retras scrisoarea de trăsură, cum a fost cazul în speţă.
Probele administrate, privind obligativitatea eliberării mărfii, nu au fost corect interpretate prin prisma dispoziţiilor legale.
Recursul este nefondat.
Astfel, în perioada 13 august – 20 august 1995, în staţia C.F.R. Voluntari au staţionat 5 vagoane aparţinând căilor ferate austriece.
Reprezentant al expeditorului S.C.A. Austria a fost iniţial reclamantă, până la 2 septembrie 1998, când expeditorul a modificat contractul de fraht în ce priveşte destinatarul, ca fiind SC A.B.G. C.F.R.
Întrucât marfa nu a fost descărcată, conform art. 62.42 din Regulament, expeditorul a solicitat, la 9 septembrie 1998, returnarea vagoanelor, astfel că ele au rămas în staţia C.F.R. până la 20 februarie şi, respectiv, 7 martie 2000.
Pentru această perioadă s-au solicitat de către reclamantă majorarea taxelor de staţionare pe care urma să le achite căilor ferate austriece, potrivit art. 28 C.I.M.
Deşi această obligaţie este legală, reclamanta nu a făcut dovada plăţii contravalorii taxelor de imobilizare şi a chiriei pe care pretinde că ar fi plătit-o căilor ferate austriece şi care ar fi reprezentat, într-adevăr, un prejudiciu pentru aceasta.
Oricum, chiar în cazul în care s-ar fi făcut dovada prejudiciului, pârâta nu putea fi ţinută a răspunde pentru întreaga sumă pretinsă, din moment ce a devenit parte în contractul de transport numai din 2 septembrie 1998.
În plus, reclamanta nu a făcut vreo dovadă că, începând chiar numai cu 9 septembrie 1998, când s-a solicitat returnarea vagoanelor de către expeditorul său, ar fi făcut vreun demers în acest sens, respectiv, al expedierii.
Prin urmare, Decizia recurată fiind temeinică şi legală, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1215 din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1814/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1818/2003. Comercial → |
|---|
