CSJ. Decizia nr. 1823/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1823/2003
Dosar nr. 9036/2001
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1000 din 26 noiembrie 1998, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei SC A.C. SA Suceava, în contradictoriu cu pârâta G.Ş. nr. 3 Suceava şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 262.187.675 lei, reprezentând majorări de întârziere, precum şi 8.508.754 lei cheltuieli de judecată, reţinând că, în perioada 1997-1998, reclamanta a furnizat pârâtei apă potabilă, apă caldă şi energie electrică, prestându-i servicii de epurare a apei, iar pârâta a achitat cu întârziere facturile ce i-au fost prezentate la plată.
Pârâta a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
A fost criticată sentinţa apelată pentru netemeinicie, pârâta susţinând că, în mod greşit, a fost obligată la suma cerută prin acţiune, întrucât, conform legii bugetului de stat pe anii 1996, 1997 şi 1998, cheltuielile materiale, necesare pentru funcţionarea instituţiilor publice de învăţământ, au fost finanţate din bugetul local, iar ordonatorul principal de credite, respectiv, Primăria Suceava, avea obligaţia, pe care nu şi-a respectat-o, de a deschide credite bugetare pentru acoperirea la timp şi în totalitate a acestor cheltuieli.
Pârâta a mai susţinut în apel că nu au fost calculate, în mod legal, majorările de întârziere, respectiv, că nu s-a calculat o majorare de 0,2% pe zi de întârziere numai pentru 15 zile, după care reclamanta avea dezlegarea legală de a întrerupe furnizarea agentului termic, dezlegare dată de prevederile art. 96 alin. (2) din HG nr. 425/1994.
Prin Decizia nr. 373 din 13 septembrie 2001, apelul pârâtei a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, întrucât, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, corect instanţa de fond, aplicând prevederile art. 20 din contractul dintre părţi, a obligat-o pe pârâtă la plata majorărilor de întârziere.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs şi a criticat legalitatea acesteia, întrucât nu a ţinut seama de faptul că furnizorul nu putea să factureze decât 0,2% pe zi de întârziere un număr de zile limitat, după care avea posibilitatea sistării serviciilor prestate.
Recursul pârâtei este nefondat.
Motivul de recurs, invocat de pârâtă în cererea de faţă, a fost analizat şi ca motiv de apel.
Corect a motivat instanţa de apel că nici una dintre facturile emise de reclamantă nu a fost achitată în termen.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că majorările de întârziere au fost calculate în cuantum de 0,5%, până la modificarea art. 67 din Legea nr. 4/1981, prin Legea nr. 198/1997, iar după această dată, în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, cum corect a reţinut instanţa de apel.
Întrucât motivul de recurs invocat de recurentă nu se circumscrie nici uneia dintre situaţiile de la pct. 1 – 10 C. proc. civ., care să impună modificarea, respectiv, casarea deciziei recurate, recursul acesteia se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, G.S. nr. 3 Suceava, împotriva deciziei nr. 373 din 13 septembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1818/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1825/2003. Comercial → |
|---|
