CSJ. Decizia nr. 1842/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1842/2003
Dosar nr. 2212/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 2 octombrie 2000, reclamanta, SC S.I.L. SA Curtea de Argeş, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta, SC T.D. SRL Curtea de Argeş, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4897 din 22 noiembrie 1994, având ca obiect activele „o secţie croitorie situată în Curtea de Argeş, plus anexă centrală termică şi secţia de produse alimentare din Curtea de Argeş".
Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 221/C din 9 martie 2001, a admis acţiunea, constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4897 din 22 noiembrie 1994, obligând pârâta la plata sumei de 90.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul, declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe, a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 420/A din 25 iunie 2001, sentinţa instanţei în fond, fiind schimbată în tot, în sensul respingerii acţiunii.
În esenţă, instanţa a reţinut că nu se poate constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, atâta timp cât licitaţia, în temeiul căruia s-a încheiat, este menţinută, nefiind anulată.
Recursul, declarat de reclamantă împotriva deciziei menţionate, a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2332 din 29 martie 2002, hotărârea atacată fiind modificată, în sensul respingerii apelului pârâtei SC T.D. SA Curtea de Argeş.
S-a reţinut, în esenţă, încălcarea art. 1308 C. civ., potrivit căruia, sub pedeapsa nulităţii, mandatarii nu pot adjudeca averea pe care sunt însărcinaţi să o vândă.
În acelaşi sens, art. 59 alin. (1) din Legea nr. 58/1991, interzice ca membrii conducerii societăţii vânzătoare să participe la cumpărarea activelor societăţii.
Or, contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu nesocotirea acestor dispoziţii legale.
Împotriva acestei ultime decizii, pârâta a formulat, în temeiul art. 318 teza I C. proc. civ., contestaţie în anulare, susţinând că Decizia pronunţată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale, confundând natura contractului de mandat, aplicând greşit instituţia mandatului civil în locul mandatului comercial.
Contestaţia în anulare urmează să fie respinsă pentru următoarele motive.
Contestaţia în anulare, întemeiată pe art. 318 teza I C. proc. civ., este admisibilă numai în cazul în care soluţia instanţei este rezultatul unor greşeli materiale, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului.
Or, ceea ce invocă contestatoarea este aplicarea greşită a unor dispoziţii legale în constatarea nulităţii contractului, ceea ce ar impune reexaminarea fondului cauzei.
Pe calea contestaţiei în anulare, nu pot fi invocate greşeli de judecată, de aplicare a prevederilor legale.
Ca urmare, nefiind întrunite condiţiile art. 318 teza I C. proc. civ., contestaţia în anulare se va respinge, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de SC T.D. SA Curtea de Argeş, împotriva deciziei nr. 2332 din 29 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1836/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1845/2003. Comercial → |
|---|
