CSJ. Decizia nr. 1853/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1853/2003
Dosar nr. 8063/2001
Şedinţa publică din 26 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 septembrie 2000, reclamantul Fondul Proprietăţii de Stat (în prezent Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului) a chemat în judecată pe pârâta S.C.S. S.A. Bacău, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 19.181.133 lei, reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru anul financiar 1996, calculate până la 8 aprilie 2000, la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, iar începând cu 8 aprilie 2000, la nivelul dobânzilor practicate de Trezoreria Statului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, deşi, obligaţia de plată a dividendelor s-a născut la data aprobării bilanţului, fiind prelungit prin convenţia părţilor la 30 septembrie 1997, pârâta a achitat cu întârziere dividendele, respectiv, la 19 mai 1999, situaţie în care a calculat şi pretins daunele interese moratorii.
Prin sentinţa civilă nr. 1510 din 6 decembrie 2000 Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins, ca nefondată, acţiunea, cu motivarea că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 din C. com., iar art. 68 din Legea nr. 31/1990 prevede că aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 476 din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti, cu motivarea că dreptul acesteia de a solicita daunele interese moratorii era prescris la data sesizării instanţei de fond.
Cu actul înregistrat la 21 august 2001, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a formulat recurs împotriva acestei decizii, susţinând că dreptul său de a calcula şi pretinde dobânzi s-a născut la 19 mai 1999, când s-au achitat cu întârziere dividendele datorate, până la acel moment ele nefiind certe şi lichide, iar în raport cu acest moment, acţiunea sa a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Recursul reclamantei este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau de a cere executarea silită.
În speţă, dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut la data de 12 aprilie 1997, când a fost aprobat bilanţul contabil pentru anul 1996 şi, implicit, dividendele cuvenite F.P.S., aşa cum rezultă din hotărârea A.G.A. nr. 3 din 12 aprilie 1997 şi bilanţul anexat la dosarul de fond.
Susţinerea reclamantei recurente, potrivit căreia scadenţa obligaţiei de plată a dividendelor ar fi fost stabilită prin acordul părţilor pentru data de 30 septembrie 1997, nu a fost dovedită, situaţie în care instanţa de apel a fost îndreptăţită să reţină că termenul de prescripţie s-a născut la data hotărârii A.G.A. din 12 aprilie 1997, aşa încât, la data introducerii acţiunii (29 septembrie 2000), acesta era stins prin efectul prescripţiei extinctive, prevăzute de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Recurenta a mai susţinut că termenul de prescripţie a fost întrerupt la data când s-au achitat dividendele, respectiv, la data de 19 mai 1999, dar nici această susţinere nu poate fi primită deoarece, achitând dividendele datorate, pârâta a înţeles să recunoască numai obligaţia de plată a acestora, nu şi a dobânzilor aferente, ceea ce înseamnă că dispoziţiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 au operat numai în ceea ce priveşte întreruperea termenului de prescripţie pentru dividende.
De altfel, dreptul reclamantei la dividende îşi au izvorul în dispoziţiile art. 122 (3) din Legea nr. 31/1990, iar dobânzile au fost calculate şi pretinse, conform art. 43 din C. com., cele două obligaţii ale pârâtei având izvoare juridice diferite, ceea ce înseamnă că plata dividendelor nu conduce la întreruperea termenului de prescripţie pentru dobânzile comerciale.
Pentru aceste motive, recursul reclamantei va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 476 din 5 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1852/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1854/2003. Comercial → |
|---|
