CSJ. Decizia nr. 1854/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1854/2003
Dosar nr. 8178/2001
Şedinţa publică din 26 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 decembrie 2000, reclamanta, C G.I. SRL Craiova, a chemat în judecată pe pârâta SC G.C. SA Craiova, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, aceasta să fie obligată la plata dobânzii legale, calculate începând cu data de 19 ianuarie 1999 la suma datorată, potrivit facturii fiscale nr. 0278293 din 14 ianuarie 1999, emisă în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 29 iulie 1997, dobândă ce totalizează suma de 1.161.946.095 lei şi, în continuare, până la achitarea debitului.
Prin sentinţa nr. 395 din 15 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 119/COM din 2001, s-a admis acţiunea, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.161.946.095 lei, reprezentând dobânda legală calculată până la 21 decembrie 2000, precum şi dobânda legală în continuare, calculată la diferenţa de creanţă de 801.500.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reţinut că, prin sentinţa nr. 1456 din 4 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a soluţionat numai obligaţia principală, de plată a debitului, fără dobânda legală şi că, potrivit art. 43 C. com., se justifică cererea de acordare de dobânzi pentru întreaga creanţă până la data de 16 iunie 2000, iar după această dată, pentru diferenţa rămasă neachitată de 801.500.000 lei.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 792 din 16 martie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât, prin sentinţa ce a soluţionat debitul principal (sentinţa nr. 1456/1999), pârâta a fost obligată să plătească 1.811.500.000 lei, cu titlu de preţ marfă, calculat potrivit art. 4 din contractul de vânzare-cumpărare, ce prevede plata în lei, prin echivalent cu lira italiană, la cursul spot al B.X. din ziua plăţii efective.
S-a mai reţinut că dobânda, ce curge de drept, potrivit art. 43 C. com., nu a fost solicitată ca un capăt de cerere accesoriu în dosarul amintit, ci printr-o acţiunea separată, ce face obiectul prezentului dosar, astfel încât nu sunt întrunite cerinţele art. 1201 C. civ., privind identitate de obiect şi cauză.
Nici problema unei duble despăgubiri a creditorului pentru întârzierea executării obligaţiei, nu se poate pune, având în vedere că, potrivit calcului efectuat de creditoare, la 16 iunie 2000, s-a stins o parte de creanţă (1.010.000.000 lei) prin executare silită, iar instanţa de fond a acordat dobânda numai pentru restul neachitat, de 801.500.000 lei. Achitarea acestui rest, cât şi a cheltuielilor de judecată cu ordinele de plată depuse în apel, sunt nerelevante, pentru această fază procesuală mai arată instanţa, precizând că numai în măsura determinării, în faza de executare, a cuantumului dobânzilor se pot pretinde, după data de 21 decembrie 2000, data introducerii acţiunii şi până la stingerea obligaţiei principale prin plată.
La data de 13 septembrie 2001, potrivit certificatului de grefă aflat la dosarul de recurs, pârâta SC G.C. SRL Craiova a declarat recurs împotriva deciziei din apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă, nemotivate în drept, privesc greşita aplicare a legii, în sensul că instanţa de fond a ţinut cont doar de calculul dobânzii prezentat de reclamantă, înlăturând expertiza contabilă, iar în apel nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, necesară, susţine recurenta, în stabilirea sumei datorate reclamantei.
În concluzie, recurenta a solicitat stabilirea sumei datorate pe bază de expertiză contabilă, iar în subsidiar, în baza notelor de calcul făcute de pârâtă şi cuprinse în anexele dosarului de apel.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea actelor aflate la dosar, Curtea reţine că, prin întâmpinarea aflată la dosarul fond, pârâta a arătat că, în raport cu pretenţiile formulate de reclamantă, stabilite unilateral la valoarea de 1.161.946.095 lei, cu titlu exclusiv de dobândă comercială, numai o expertiză contabilă poate determina dacă există vreo sumă datorată cu acest titlu şi în ce cuantum.
Această apreciere nu a fost formulată ca o probă expres solicitată instanţei şi nu s-a stăruit în aceasta nici la termenul ulterior, acordat la 15 martie 2001. Mai mult, la acest termen nu a fost invocată necesitatea administrării unei expertize contabile, concluziile pârâtei fiind, în principal, de respingere a acţiunii, iar în subsidiar, de soluţionare pe cale amiabilă a litigiului.
În faza procesuală a apelului, nu a fost cerută proba cu expertiză contabilă, pârâta-apelantă mărginindu-se a depune note de calcul propriu, în anexele aflate la dosarul de apel.
Cum în recurs, instanţa este învestită să examineze legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate pentru motivele expres, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., solicitarea recurentei, de a fi stabilită în această fază procesuală, fie pe baza unei expertize contabile, fie potrivit calculului depus în apel de către aceasta, suma legal datorată reclamantei, este o cerere ce excede acestor prevederi.
De altfel, Curtea reţine că nu sunt nici motive de casare cu trimitere a deciziei recurate, câtă vreme pârâta, aşa cum s-a arătat, nu a susţinut şi nu a stăruit în efectuarea expertizei contabile la instanţele de fond, iar în apel nici nu a formulat o cerere în acest sens. Socotindu-se pe deplin lămurite asupra situaţiei în fapt, în mod corect, instanţele au obligat pârâta la plata de dobânzi comerciale, astfel cum au fost pretinse prin acţiunea introductivă.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC G.C. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 792 din 16 iulie 200, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1853/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1859/2003. Comercial → |
|---|
