CSJ. Decizia nr. 1907/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1907/2003
Dosar nr. 9162/2001
Şedinţa publică din 27 martie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7046 din 19 octombrie 2000, reclamanta R.A. A.M. Oradea a solicitat obligarea pârâtei, Regionala C.F.R. Cluj-Napoca - Direcţia călători Cluj Napoca, la plata sumei de 35.941.832 lei, reprezentând preţ servicii apă canal; 32.465.785 lei dobânzi comerciale la facturi neachitate şi 3.214.820 lei dobânzi comerciale la facturi achitate cu întârziere, cât şi cheltuielile de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a prestat pârâtei servicii de apă canal, conform contractului încheiat între părţi, dar aceasta nu a achitat decât parţial serviciile. Acţiunea a fost motivată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 4/1981, modificată prin Legea nr. 30/1990 şi Legea nr. 198/1997, art. 986 C. civ. şi art. 43 C. com.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând introducerea în cauză, ca pârâtă, a C.N. C.F.R. SA, divizia patrimoniu Cluj-Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 429 din 12 aprilie 2001, Tribunalul Bihor a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta, Regionala C.F.R. Cluj-Napoca - Divizia călători, a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta, C.N. C.F.R. SA Bucureşti - Regionala C.F.R. Cluj-Napoca, la plata sumelor de 35.941.832 lei preţ neachitat, 32.465.785 lei dobânzi pentru facturi achitate cu întârziere, precum şi la plata sumei de 5.003.846 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că obligaţiile asumate în baza contractului de prestări servicii nr. 68/1998, pentru perioada februarie 1998 - martie 2000, s-au transferat în sarcina pârâtei, C.N. C.F.R. - Regionala Cluj-Napoca, ca urmare a reorganizării efectuate în baza OG nr. 12/1998.
A fost înlăturată apărarea reclamantei cu privire la divergenţele dintre aceasta şi Asociaţia de Locatari nr. 404, apreciindu-se că reclamanta este în culpă pentru necomunicarea în termen a existenţei acestor divergenţe, cât şi faţă de posibilitatea pe care o avea pârâta de a formula o cerere de chemare în garanţie a Asociaţiei de Locatari R., dar pe care nu a folosit-o.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta, cât şi pârâta.
Reclamanta susţine că, în mod greşit, instanţa nu i-a acordat şi dobânzile comerciale de 4.323.181 lei solicitate prin precizarea de acţiune.
Pârâta critică sentinţa, arătând că, faţă de data încheierii contractului, 25 mai 1998, nu putea fi obligată la plată pe perioada ianuarie - februarie 1998, întreaga sumă de 35.941.830 lei nu are o bază contractuală, cu consecinţa că nu se pot acorda nici dobânzi.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 478 din 9 octombrie 2001, a admis apelul reclamantei şi a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
A fost schimbată sentinţa şi obligată pârâta la plata sumei de 36.788.966 lei dobânzi comerciale pentru facturi neachitate.
S-a reţinut că la 8 ianuarie 2000, reclamanta şi-a precizat acţiunea şi a solicitat 36.788.966 lei şi că facturarea consumului s-a făcut corect, fiindcă neînţelegerile dintre pârâtă şi Asociaţia de Locatari R., referitoare la repartizarea consumului, nu privesc raportul contractual dintre părţile cauzei.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă, care susţine că facturile au fost emise fără o bază contractuală, iar divergenţele dintre pârâtă şi Asociaţia de Locatari R. erau cunoscute de reclamantă, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 289 din 4 martie 1998, încheiat în condiţii de opozabilitate faţă de reclamantă, respectiv, în prezenţa şi cu semnătura unui delegat al acesteia.
Se mai arată că reclamanta a facturat separat consumurile celor doi consumatori, decontările Asociaţiei de Locatari R. făcându-se direct, între reclamantă şi asociaţie, astfel că reclamanta cunoştea că trebuie să refactureze consumul înregistrat prin contorul comun instalat de ea fără acordul consumatorilor din martie 1998.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la facturile emise înainte de încheierea contractului scris, se reţine că pârâta nu contestă prestarea serviciului, ci doar cantitatea de apă livrată.
Aceste dispute datorate utilizării în comun a reţelei cu Asociaţia de Locatari R. trebuiau rezolvate cu respectiva asociaţie de locatari sau aceasta trebuia chemată în garanţie.
Simplul fapt că reclamanta cunoştea divergenţele nu înseamnă că susţinerile pârâtei, cu privire la consumul real, au fost dovedite.
Nefinalizarea tratativelor şi a divergenţelor dintre cei doi consumatori, care folosesc în comun reţeaua de apă, nu poate fi considerată ca fiind imputabilă reclamantei.
Criticile formulate în recurs se pot încadra în motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., însă nu sunt întemeiate şi de aceea recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei C.N. C.F.R. SA Bucureşti - Regionala C.F.R. Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 478/C din 9 octombrie 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1906/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 191/2003. Comercial → |
|---|
