CSJ. Decizia nr. 191/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 191/2003
Dosar nr. 6964/2001
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj la 28 martie 2001, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Bihor, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala marfă Cluj, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 93.349.852 lei cu titlu de daune şi cheltuieli de judecată aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că suma cerută cu titlu de daune reprezintă contravaloarea cantităţii de 7.300 kg benzină găsită lipsă la staţia C.F.R. Oradea, fapt constatat în procesul-verbal de constatare C.F.R. nr. 29 din 1 mai 2000.
Se mai precizează în acţiune că, în modul de calcul al daunelor pretinse, s-a luat în considerare preţul de livrare, care cuprinde preţul de rafinărie, acciza taxa de drum şi T.V.A.-ul aferent pentru cantitatea lipsă.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa nr. 974/C din 25 aprilie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 30.512.759 lei, despăgubiri pentru lipsa a 7.300 kg benzină premium, şi la 2.505.766 lei, cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
- reclamanta nu putea pretinde contravaloarea accizei datorate de rafinărie, ca producător intern, întrucât, între ea şi pârâta, există raporturi specifice celor dintre două sucursale ale aceloraşi societăţi.
- conform notei de debitare-creditare, marfa a fost expediată de rafinării fără accize, iar reclamanta nu a depus la dosar dovada prejudiciului cauzat, constând în cuantumul acestei accize, conform art. 45 alin. (3) din OG nr. 27/2000, respectiv, documentul de plată pentru accizele datorate statului, pe care l-ar fi depus la organele fiscale pentru cantitatea de combustibil pentru care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Bihor, şi pârâtul S.N.T.F.M. C.F.R., agenţia teritorială de marfă Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile reclamantei au vizat modul de calcul al daunelor, cu motivarea că preţul pretins de la cărăuş pentru cantitatea de combustibil lipsă nu este preţul practicat de Peco la vânzare către terţi şi că decontarea între sucursale se face cu nota de debitare-creditare şi nu cu factura fiscală, că vânzările intermediare nu sunt purtătoare de T.V.A. şi că plătitor de accize este vânzătorul final respectiv, reclamanta.
Criticile aduse de pârâtă în apel vizează greşita interpretare a materialului probator administrat în cauză, în sensul că nu datorează daunele pretinse de reclamantă potrivit procesului verbal de constatare, transportul a fost eliberat destinatarului cu toate sigiliile intacte.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 784 din 28 iunie 2001, a admis apelul S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Peco Bihor, a modificat sentinţa, în sensul că a obligat pârâta la plata sumelor de 93.349.852 lei despăgubiri şi 6.245.991 lei cheltuieli de judecată şi a respins, ca nefondat, recursul pârâtei.
În pronunţarea acestei decizii, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
- cu privire la apelul reclamantei, determinarea valorii despăgubirilor pentru pierderea totală sau parţială a mărfurilor pe timpul transportului se face, conform art. 85 din Regulamentul de transport C.F.R., din care rezultă că toate taxele pe care beneficiarul le plăteşte trebuie să fie restituite de calea ferată.
- cu privire la apelul pârâtei:
- incapacitatea susţinerii pârâtei, motivată de faptul că în procesul-verbal de constatare se consemnează diferenţa găsită în minus de 7.300 kg benzină premium faţă de greutatea stabilită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. Bucureşti C.F.R., sucursala marfă Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile formulate de pârâtă vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel în care se arată că daunele nu sunt datorate, întrucât procesul-verbal de constatare consemnează la punctul 4 că „nu se constată paguba fiindcă vagonul nu s-a cântărit".
- reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit nici cu privire la accize, conform art. 45 alin. (3) din OG nr. 27/2000, în sensul că nu a depus documentul de plată pentru accizele datorate statului.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea materialului probator administrat în cauză se constată următoarele:
- Din lecturarea deciziei atacate se poate constata cu uşurinţă şi cu privire la motivul de apel prin care pârâta, făcând referire la pct. 4 din procesul-verbal de constatare, arată că nu este răspunzătoare de daune, întrucât vagonul nu a fost cântărit la destinaţie (considerente decizie, dosar apel).
- În formula de calcul a preţului de vânzare cu amănuntul, reclamanta nu individualizează structura valorică a componentelor de preţ şi nu făcut dovada preţului convenit cu destinatara mărfii.
Potrivit art. 85.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, în caz de pierdere totală sau parţială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească o despăgubire calculată după factură, după preţul curent al mărfii şi, în lipsă şi a unuia şi a altuia, după preţul mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate, la locul şi data la care marfa a fost primită la transport, despăgubirea neputând depăşi valoarea pe kilogram brut de marfă, stabilită după tarif.
Rezultă, aşadar, din dispoziţiile legale, că răspunderea patrimonială a transportului este limitată în principal la preţul stabilit de părţi şi numai, în subsidiar, în lipsa dovezii preţului convenit devin operante celelalte criterii.
Prin hotărârea de fond, menţinută prin Decizia atacată, instanţa a acordat reclamantei furnizoare preţul de vânzare cu amănuntul pe litru de benzină la staţiile Peco, cu nesocotirea preţului evidenţiat în materialul probatoriu administrat în cauză (din documentul existent la dosar fond) rezultă că, la data şi locul predării mărfii pentru transport, 1 litru de benzină costa 3.994, la care se adăuga tariful de transport, care oferea indicii suferite în stabilirea nivelului real al despăgubirilor suportate de reclamantă.
În considerarea celor ce preced, Curtea va admite recursul şi va modifica Decizia recurată, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta S.N.P P. SA împotriva sentinţei nr. 453 din 16 mai 2000 a Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. SA Bucureşti, sucursala marfă Cluj, Agenţia Teritorială Cluj, împotriva deciziei nr. 311 A/C din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA împotriva sentinţei nr. 453 din 16 mai 2000 a Tribunalului Bihor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1907/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1910/2003. Comercial → |
|---|
