CSJ. Decizia nr. 1972/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1972/2003
Dosar nr. 6445/2001
Şedinţa publică din 31 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2780/COM din 10 noiembrie 2000, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta, SC C.M. SA Tulcea, împotriva pârâtei, SC A.D. SA Constanţa, având ca obiect pretenţii, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada livrării cantităţii totale a grâului ce a făcut obiectul contractului, în lipsa unui act care să ateste recepţia mărfii în prezenţa unui reprezentant al beneficiarului, ori determinarea cantităţii sub asistenţa S.G.S. România; actele prezentate de reclamantă privesc stabilirea unilaterală a unei modalităţi de determinare cantitativă a mărfii şi, deşi pârâta a înştiinţat-o pe reclamantă despre diferenţele cantitative constatate, aceasta nu a dat nici un răspuns.
Prin Decizia civilă nr. 486/COM din 10 mai 2001, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, ca nefondat.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că nu este fondată susţinerea apelantei că S.G.C. România trebuia să fie prezentă la locul expedierii produsului, atâta timp cât nu şi-a exercitat dreptul de a invita această persoană pentru a asista şi aviza bonurile de cântărire înainte de a transmite produsul cărăuşului.
S-a concluzionat că lipsa celor 113.200 kg grâu este opozabilă apelantei, iar refuzul ei de plată este justificat.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta susţine astfel, că în mod greşit i-a fost respinsă acţiunea şi apoi apelul, în condiţiile în care înscrisurile existente la dosar fac dovada certă că produsul vândut a ajuns la cumpărător în cantitatea şi calitatea prevăzute în actele de însoţire, în realizarea contractului interpunându-se şi cărăuşul, marfa fiind cântărită pe cântarul C.F. în prezenţa vânzătorului, aplicându-se sigiliile, iar la destinaţie, predându-se sub semnătură toate vagoanele intacte.
Astfel fiind, consideră că nu se poate concluziona decât că, dacă există lipsă, aceasta trebuie căutată la cumpărător, putând fi localizată la momentul preluării fără obiecţiuni de către S.O.C.E.P. şi descărcării în vas sau putând fi determinată de greşeli de măsurare şi ale draftului de către S.G.S.
Mai arată, totodată, că, prin copiile de pe registrul veghetor de predare-primire, existent la serviciul C.F. din Portul Constanţa, se demonstrează că produsul expediat de către vânzător, omologat şi preluat de cărăuş, a fost predat integral cumpărătorului prin S.O.C.E.P. Constanţa, împrejurare în care diferenţa constatată lipsă poate rezulta de la draftul vaporului şi, de asemenea, că, în mod greşit, s-a reţinut culpa sa, în sensul că ar fi încălcat unilateral contractul, prin neasigurarea reprezentantului S.G.S., atât la încărcarea mărfii în siloz, cât şi în port, la predarea vagoanelor cu produse de către S.O.C.E.P., pentru că această obligaţie nu-i revenea vânzătoarei, ci cumpărătorului.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Instanţele, care s-au pronunţat în cauză, au manifestat o preocupare aproape exclusivă, legată de prezenţa reprezentantului S.G.S. SA, conform clauzei contractuale, la locul expedierii produsului, în funcţie de care au înţeles să stabilească răspunderea părţilor în executarea contractului, fără a avea în vedere şi a cerceta toate elementele raporturilor contractuale dintre părţi şi a da posibilitatea părţilor să administreze toate probele necesare pentru a-şi demonstra susţinerile.
Astfel fiind, pentru o soluţionare judicioasă a cauzei, în conformitate cu situaţia de fapt corect stabilită şi prin punerea în aplicare a dispoziţiilor legale incidente, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care instanţa va putea pune în discuţia părţilor şi necesitatea efectuării unei expertize, pentru lămurirea aspectelor ce implică concluziile unui specialist.
Evident, vor fi luate în considerare şi apărările părţilor, efectuate în recurs, iar cauza va fi soluţionată în conformitate cu dispoziţiile art. 725 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, se va admite recursul declarat de reclamanta SC C.M. SA Tulcea, se va casa Decizia curţii de apel şi i se va trimite cauza, spre soluţionare, aceleiaşi curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.M. SA Tulcea împotriva deciziei nr. 486 din 10 mai 2001 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa, spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1971/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1980/2003. Comercial → |
|---|
