CSJ. Decizia nr. 2165/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2165/2003
Dosar nr. 4472/2001
Şedinţa publică din 9 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată la 3 februarie 2000, reclamanta SC R.E.P. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC S.C.A. SRL Hunedoara, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, obligarea pârâtei la plata sumei de 604.383.768 lei cu titlu de preţ şi de 21.732.675 lei cheltuieli de judecată şi 50.000 lei timbru judiciar.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 457 din 28 aprilie 2000, a anulat, ca insuficient timbrată, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data înregistrării, acţiunea era timbrată cu 50.000 lei timbru judiciar, astfel că i-a pus în vedere reclamantei să achite suma de 19.732.676 lei taxă judiciară de timbru, în raport cu valoarea contestată şi că aceasta a făcut demersuri pentru scutire sau amânare la plată a acestei sume, fără să facă dovezi în acest sens.
Prin Decizia civilă nr. 925 din 17 noiembrie 2000, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta SC R.E.P. SA Bucureşti a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În criticile formulate, recurenta susţine, în esenţă, că, în mod greşit, a reţinut instanţa de apel că nu a făcut dovada că au fost sesizate organele financiare competente pentru obţinerea facilităţilor la plata taxei de timbru, conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997, în condiţiile în care instanţa de fond nu i-a confirmat suma ce trebuia să o plătească, iar la dosar au fost depuse acte din care rezultă înregistrarea acestei contestaţii la Ministerul Finanţelor - Administraţia Financiară a sectorului 3 Bucureşti.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speţă, nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, astfel că, la primirea cererilor, acţiunilor sau căilor de atac, judecătorul care primeşte cererea este obligat să ceară părţii să facă dovada plăţii în întregime a taxei datorate, fiind îndreptăţit să amâne plata taxei de timbru până la primul termen de judecată.
Cum, la primul termen de judecată din 31 martie 2000, reclamanta nu şi-a timbrat cererea şi nici nu a făcut dovada adresării către organul fiscal, în mod corect, pentru termenul din 28 aprilie 2000, aceasta a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 19.732.675 lei, sau să facă dovada că a obţinut amânarea plăţii acesteia.
Cum reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în mod corect a fost anulată cererea acesteia ca insuficient timbrată.
Faptul că nu a respectat o cerinţă legală, cum este aceea de a achita taxa de timbru, indiferent din ce motive, sau de a nu fi depus în timp util aprobarea de scutire sau eşalonare pentru plata ei, nu poate constitui, pentru partea care nu s-a conformat, o cauză temeinică, de natură să justifice o repunere în termen.
Cum reclamanta nu a depus toate diligenţele pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
Aşa fiind, cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.E.P. SA, Bucureşti împotriva deciziei nr. 925 din 17 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2163/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2207/2003. Comercial → |
|---|
