CSJ. Decizia nr. 2251/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2251/2003
Dosar nr. 7411/2001
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 decembrie 2000, reclamanta S.I.F. Muntenia SA Bucureşti a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtei SC R.T. SA Valea Călugărească şi a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, pârâta să fie obligată la plata sumei de 11.758.300 lei, cu titlu de dividende datorate şi neachitate pe anul 1996, la plata de daune, care, la 18 ianuarie 2001, au fost precizate la suma de 12.689.161 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată aferente.
Reclamanta a susţinut că, în calitate de succesoare în drepturi şi obligaţii a F.P.S., este acţionară la societatea pârâtă şi este îndreptăţită a primi dividendele aferente anului financiar 1996.
Prin sentinţa nr. 643 din 24 aprilie 2001, Tribunalul Prahova, procedând la analiza excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de pârâtă, a găsit întemeiată această excepţie, a admis-o şi a respins, ca tardiv introdusă, acţiunea precizată a reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că dreptul material la acţiune al reclamantei s-a născut la data aprobării bilanţului pe anul 1996 de către Adunarea Generală a Acţionarilor societăţii pârâte, când s-a stabilit şi cuantumul dividendelor, respectiv, luna mai 1997, iar acţiunea reclamantei a fost înregistrată la instanţă la data de 3 ianuarie 2001, peste termenul general de prescripţie, de 3 ani.
Reclamanta a declarat apel împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât nu a ţinut seama de faptul că termenul în care pârâta trebuia să-i achite dividendele, reglementat de OG nr. 26/1995, era 31 decembrie 1997, şi numai după această dată începea curgerea termenului general de prescripţie a dreptului său la acţiune.
Secţia de contencios administrativ şi comercial a Curţii de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 858 din 27 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, reţinând că, în mod corect, prin sentinţa apelată, s-a stabilit că acţiunea reclamantei, privind plata dividendelor cuvenite pentru anul 1996 şi a dobânzilor aferente, este prescrisă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului său reclamanta a învederat greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, deoarece:
După aprobarea bilanţului în A.G.A., acesta trebuia depus la Administraţia financiară şi la Registrul Oficiul Comerţului, spre a fi publicat în Monitorul Oficial. Distribuirea efectivă a dividendelor poate începe numai după parcurgerea acestor etape şi trebuie finalizată până la 31 decembrie.
Întrucât Legea nr. 31/1990, republicată, nu a reglementat data până la care dividendele trebuie achitate, singurul act normativ, care stabileşte un termen scadent, este OG nr. 26/1995, prin care s-a dispus că impozitul pe dividende trebuie achitat odată cu distribuirea acestora, cel mai târziu până la 31 decembrie. Pentru simetrie de raţionament şi logică juridică, recurenta a susţinut că rezultă clar obligaţia achitării dividendelor până la sfârşitul anului economico-financiar în care s-a aprobat bilanţul A.G.A.
Recursul reclamantei este nefondat.
Analizând hotărârea recurată în raport cu critica reclamantei, se impune constatarea că această critică a fost analizată în detaliu de instanţa de apel, care a pronunţat o hotărâre corectă.
S-a reţinut corect că dreptul la solicitarea de dividende se naşte, pentru fiecare an financiar, la data la care se stabileşte cuantumul dividendelor cuvenite fiecărui acţionar, ceea ce corect se stabileşte în A.G.A., în speţă, la 25 aprilie 1997, când s-a aprobat bilanţul pârâtei pe anul 1996. În raport cu această dată, cererea reclamantei din 3 ianuarie 2001 este prescrisă.
Cum în Legea nr. 31/1990, republicată, nu s-a stabilit un termen de plată a dividendelor şi, întrucât nici părţile nu au convenit în acest sens, confirmă faptul că, pretenţiilor reclamantei, le este aplicabil termenul de prescripţie, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, de 3 ani.
Corect a stabilit, de asemenea, instanţa de apel că nu au relevanţă dispoziţiile OG nr. 26/1995, întrucât aceste dispoziţii se referă la plata impozitului pe dividende.
Aşadar, critica formulată de reclamantă în recurs nu este de natură a casa sau modifica hotărârea recurată şi, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei nefiind fondat, se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. Muntenia SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 858 din 27 iunie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2250/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2254/2003. Comercial → |
|---|
