CSJ. Decizia nr. 2280/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2280/2003
Dosar nr. 8340/2001
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2000, reclamanta SC D.A. SRL Piteşti a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC E.A. SA Râmnicu-Vâlcea:
- rezilierea contractului nr. 231425 din 24 mai 1995 pentru bufetul Parc, întrucât acesta a fost predat locatorului SC C.C. SA, la data de 2 iulie 2000, precum şi restituirea sumei de 67.500, plătită la 2 iulie 2000, actualizată la zi, cu titlu de anticipaţie;
- rezilierea contractului nr. 2507/1994, pentru vila S., care a fost preluată de fostul proprietar în baza unei sentinţe judecătoreşti, şi restituirea sumei de 129.600 lei, actualizată la zi, plătită la 31 martie 1994, cu titlu de anticipaţie;
- restituirea sumei reprezentând actualizarea sumei de 84.124.271 lei, stabilită prin Decizia Curţii de Apel Piteşti nr. 411 din 22 august 2000, de la data ultimei actualizări: 31 iulie 2000;
- restituirea sumei reprezentând actualizarea sumei de 11.087.716 lei cheltuieli de judecată, conform aceleiaşi decizii.
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, prin sentinţa nr. 124 din 12 februarie 2001, a admis în parte cererea, a dispus rezilierea contractelor de furnizare a energiei electrice nr. 2507/1994 şi nr. 231425/1995, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 12.716.670 lei, cu titlu de daune, respingând celelalte capete de cerere.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamanta şi-a pierdut titlul juridic în baza căruia a încheiat cele două contracte, iar, potrivit art. 22 din HG nr. 236/1993, titularul contractelor de furnizare a energiei electrice este obligat să ceară rezilierea acestora.
Obligaţia de restituire a anticipaţiei revine, potrivit actelor normative în vigoare la data încheierii contractelor, HG nr. 73/1990 şi, respectiv, HG nr. 236/1993, numai persoanelor fizice, iar dreptul la acţiune, pentru restituirea sumelor cu acest titlu, este prescris.
Potrivit expertizei efectuate în cauză, reactualizarea sumei stabilită prin Decizia nr. 411 din 22 august 2000 a Curţii de Apel Piteşti, ce se cuvine reclamantei, este în cuantum de 12.716.670 lei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 447 din 2 iulie 2001, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa, a admis şi capătul de cerere privind anticipaţia, stabilind suma de plată la 17.334.600 lei, în loc de 12.716.670 lei.
S-a înlăturat, aşadar, susţinerea că plata anticipaţiei s-ar fi făcut fără suport legal, ca şi aceea privind prescrierea dreptului la acţiune, aceasta, deoarece dreptul la acţiune s-a născut la data încetării raportului contractual. S-a apreciat ca întemeiată şi critica privind greşita respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, în cauză nefiind aplicabil art. 275 C. proc. civ.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC E.A. SA, sucursala Râmnicu-Vâlcea.
Critica sa vizează greşita interpretare a actelor juridice deduse judecăţii şi cu privire la restituirea anticipaţiei, deoarece, potrivit actelor normative în vigoare, reclamanta-intimată nu avea obligaţia depunerii acesteia, pe de o parte, iar pe de altă parte, fiind o plată nedatorată, termenul de prescripţie curge, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958, de la data la care a cunoscut că patrimoniul său s-a diminuat cu suma ce o reprezintă, dreptul la acţiune fiind, deci, prescris.
Cât priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, aceasta s-a făcut cu ignorarea art. 275 C. proc. civ., deoarece a recunoscut pretenţiile reclamantei la reactualizare de la primul termen de judecată, iar anterior cererii de chemare în judecată, nu a fost notificată.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca legală şi temeinică, precizând că recurenta a plătit suma la care a fost obligată, conform adresei 29335 din 4 decembrie 2001, anexată în copie.
Recursul nu este fondat.
1. Cele două contracte de furnizare a energiei electrice, încheiate la 31 martie 1994 şi, respectiv, 24 aprilie 1995, a căror reziliere s-a dispus, în baza art. 22 din HG nr. 236/1993, prin sentinţa tribunalului, au prevăzut, la art. 5 lit. f) şi, respectiv, art. 7 alin. (5), obligaţia consumatorului de a plăti o anticipaţie egală cu valoarea consumului prezumat pe 30 zile.
Semnând contractele fără obiecţiuni, izvorul obligaţiei de restituire a sumelor percepute cu titlu de anticipaţie, actualizată, este contractual, iar nu extracontractual, cum greşit susţine recurenta.
Prin urmare, dreptul la acţiune în restituirea lor se naşte la data încetării raportului juridic, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958, iar nu conform art. 8 din acelaşi act normativ, dreptul la acţiune nefiind, deci, prescris, cum corect s-a reţinut prin Decizia atacată cu recurs.
Dincolo de faptul că, prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond, recurenta-pârâtă nu a fost de acord decât în parte cu pretenţiile reclamantei, art. 275 C. proc. civ. nu este aplicabil în speţă şi pentru faptul că, fiind pe tărâm comercial, debitorul este de drept în întârziere, iar notificarea acestuia nu este necesară, critica recurentei, în acest sens, neputând fi primită.
Aşa fiind, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC E.A. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 447/A-C din 2 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 228/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 229/2003. Comercial → |
|---|
