CSJ. Decizia nr. 2291/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2291/2003
Dosar nr. 191/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2001, reclamanta SC A.P. SA Piteşti a chemat în judecată pe pârâtul S.Şt., pentru a se dispune rezilierea contractului de asociere nr. 1069/1999 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 32.224.483 lei contravaloare chirie, amortisment, salarii, boxpaleţi, etc., cu motivarea că, în baza acestui contract, pârâtul s-a obligat la exploatarea livezii de mere în suprafaţă de 46 ha, urmând a preda 2.000 kg mere şi să achite utilităţile, să suporte venitul lunar şi salariile personalului din fermă, să plătească contravaloarea boxpaleţilor, obligaţie neexecutată în ceea ce priveşte sumele de bani, împrejurare care impune rezilierea contractului, astfel cum a hotărât conducerea reclamantei.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa nr. 313/C din 9 aprilie 2001, a respins acţiunea formulată de reclamantă, cu motivarea, în esenţă, că, deşi aceasta a menţionat că o parte din sumă o reprezintă consumurile, menţionând facturi emise în iunie, august, septembrie, octombrie şi decembrie 1998, iar cealaltă o reprezintă venitul lunar prevăzut de art. 10 şi valoarea boxpaleţilor, conform facturii nr. 740841 din 16 august 2000, reclamanta nu a făcut dovada sumei respective, fapt ce a determinat instanţa să nu reţină culpa pârâtului în neexecutarea contractului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 534/A-C din 8 octombrie 2001, a respins apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa atacată şi, pe fond, a admis acţiunea, cu consecinţa rezilierii contractului şi obligării pârâtului la plata sumei de 32.224.483 lei facturată către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că, din analiza facturilor depuse în copie la dosar, rezultă că pârâtul datorează reclamantei, potrivit contractului de asociere contravaloare utilităţi consumate, salariile personalului, preţul a 66 boxpaleţi necesari depozitării merelor, debite în sumă de 32.224.483 lei.
Întrucât pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de a achita reclamantei sumele la care s-a obligat, se află în culpă pentru neexecutarea contractului, împrejurare pentru care, în conformitate cu art. 1020 C. civ., instanţa a dispus rezilierea contractului. Potrivit art. 251 – 255 C. com. şi 969 C. civ., instanţa de apel a apreciat ca admisibilă şi cererea de obligarea a pârâtului la plata sumelor pretinse de reclamantă, motivul de neexecutare culpabilă de către pârât a contractului.
Cu petiţia înregistrată la data de 18 noiembrie 2001, pârâtul a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recurentul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii pronunţate în apel şi menţinerea sentinţei pronunţate în fond.
Critica formulată de pârât, în temeiul art. 8 al art. 304 C. proc. civ., priveşte interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, în sensul că instanţa de apel a schimbat natura juridică a acestuia, în sensul că a acordat reclamantei sumele de bani reprezentând contravaloare chirie, amortismente, salarii, boxpaleţi etc., or, contractul încheiat de părţi fiind unul de asociere în participaţiune, sumele de bani, pretinse cu acest titlu, nu fac obiectul convenţiei şi, deci, nici a obligaţiilor asumate de pârât.
Motivul de casare invocat de pârât, în temeiul pct. 9 al aceluiaşi articol, se referă la aplicarea greşită a legii, în sensul că s-a dispus rezilierea contractului, în lipsa culpei de neexecutare a contractului. Recurentul arată că sumele de bani stabilite în actul de asociere au fost achitate, iar contravaloarea a 2.000 kg mere, la care s-a obligat, nu a putut fi onorată, motivat de cazul de forţă majoră, dovedit cu acte şi, de altfel, recunoscut de reclamantă.
Ultima critică, întemeiată pe prevederile pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., priveşte nepronunţarea asupra unui mijloc de probă, ce constă, susţine pârâtul, în actul ce atestă că producţia a fost calamitată, instanţa de apel, ignorând acest înscris, a stabilit eronat culpa pârâtului în neexecutarea obligaţiilor, dispunând rezilierea contractului.
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza actelor dosarului, Curtea reţine că, între părţi, a fost încheiat contractul de colaborare – asociere nr. 1069 din 5 ianuarie 1999, prin care s-a convenit ca reclamanta să pună în asociere suprafaţa de 46 ha livadă şi utilităţile din ferma B., iar pârâtul s-a obligat să asigure mijloacele băneşti şi materiale pentru obţinerea producţiei şi să suporte contravaloarea utilităţilor consumate.
Instanţa de apel, admiţând apelul reclamantei şi obligând pârâtul la plata sumelor pretinse, nu a schimbat natura juridică a actului încheiat de părţi, ci a constatat că obligaţiile asumate de pârât, privind plata venitului lunar şi a consumului de utilităţi, salariile personalului, cât şi preţul a 66 boxpaleţi necesari depozitării merelor, nu au fost achitate, deoarece facturile emise de reclamantă nu au fost onorate de către asociatul pârât. Preţul locaţiei pretins de reclamantă, desigur că nu este „chirie", dar nu echivalează cu o schimbare a naturii juridice a convenţiei. De altfel, nu rezultă de nici unde că pârâtul şi-ar fi achitat obligaţiile, chiar cu alt titlu decât cel indicat de reclamantă.
Aserţiunea pârâtului, precum că sumele la care a fost obligat nu fac obiectul convenţiei, este nefondată, câtă vreme stipulaţiile contractuale prevăd clar, în art. 5, ce anume costuri vor fi suportate de acesta. Prin urmare, critica întemeiată pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. nu este fondată.
Cu privire la motivul de casare prevăzut de pct. 9 al aceluiaşi articol, de asemenea, Curtea apreciază că, în mod corect, instanţa de apel a dispus rezilierea contractului, constatând culpa de neexecutare a pârâtului, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 13 din contract, încălcarea obligaţiilor de către una din părţi, conduce la încetarea contractului.
Or, s-a dovedit că pârâtul nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, culpa revenindu-i în exclusivitate. Susţinerea acestuia, precum că recolta a fost compromisă, motivat de caz de forţă majoră, dovedit cu înscrisuri excede pretenţiilor formulate de reclamantă, nefăcând obiectul cererii acesteia.
Nici ultima critică nu este întemeiată. Cum, însuşi, pârâtul recunoaşte, acesta nu şi-a formulat apărări nici la fond şi nici în apel, dar invocă împrejurarea că instanţa ar fi ignorat acte doveditoare, din care rezultă că şi-a achitat obligaţiile către reclamantă. Mai mult, susţine că nu au fost luate în considerare înscrisurile privitoare la dovedirea forţei majore, ce a condus la calamitarea producţiei de mere.
Curtea, constată că nici în faza judecăţii la fond şi nici în calea de atac a apelului, pârâtul nu a fost prezent şi nici nu a depus întâmpinare şi nici acte în dovedirea lipsei culpei sale, iar cu privire la actul invocat, referitor la forţa majoră, se susţine că reclamanta şi-a însuşit în totalitate procesele verbale de calamitate şi nu a formulat pretenţii pentru profitul minim garantat, stipulat la pct. 9 din contract. În consecinţă, Decizia curţii de apel nu este susceptibilă de critici sub nici unul din motivele de casare invocate de pârât.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea urmează a respinge recursul declarat de pârâtul S.Şt., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul, S.Şt., împotriva deciziei nr. 534/A-C din 8 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 229/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 23/2003. Comercial → |
|---|
