CSJ. Decizia nr. 2273/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.2273/2003DOSAR Nr.1391/2001
Şedinţa publică din 14 aprilie 2003
La 1 aprilie 2001 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC „R E." SA Bucureşti împotriva deciziei nr.3210 din 10 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 1 aprilie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 14 aprilie 2003.
CURTE.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.1273 din 1 martie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC" P." SA Bucureşti iar pârâta SC „R." SA obligată la plata sumei de 589.696,16 USD în echivalent în lei la data executării şi la plata sumei de 97.762.475 lei.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins ca tardiv motivat prin Decizia nr.3210 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia comercială la 10 noiembrie 2000.
Împotriva acestei decizii pârâta SC" R." SA a declarat recurs.
Intimata SC „P." SA prin întâmpinarea formulată a solicitat anularea recursului ca insuficient timbrat iar cu privire la cererera de suspendare a cauzei formulată de recurentă în temeiul art.243.5 cod procedură civilă, imposibilitatea luării ei în discuţie, instanţa nefiind legal investită.
Recursul nu a fost legal timbrat.
Taxa judiciară de timbru a fost calculată de instanţă conform art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, modificată prin OG nr.34/2001 iar cuantumul acesteia în sumă de 107.083.724 lei a fost comunicat recurentei conform art.36 alin.1 din Normele de aplicare a Legii taxelor judiciare de timbru nr.860/1999 odată cu citarea ei pentru termenul din 2 aprilie 2002.
Prin cererea prin care solicită un termen pentru lipsă de apărare recurenta ataşează timbru judiciar de 50.000 lei şi copie xerox a O.P. 155 din 1 aprilie 2002 ca dovada plăţii taxei judiciare de timbru (fila 11).
Ulterior s-a contestat de către recurentă cuantumul taxei judiciare de timbru iar contestaţia sa însoţită de referatul instanţei, conform art.6 din OGU. nr.13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere a fost înaintată Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
Autoritatea financiară competentă prin Decizia nr.407 din 10 octombrie 2002 a respins ca nedepusă în termen contestaţia privind taxa judiciară de timbru.
Se constată că taxa judiciară de timbru a fost corect calculată în raport de prevederile art.11 alin.1 cod procedură civilă din legea taxelor judiciare de timbru deoarece recurenta nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ precizate de art.11 alin.2, apelul său nefiind respins ca prematur , inadmisibil, prescris sau pentru autoritate de lucru judecat.
Cum recurenta nu a făcut dovada plăţii taxei judiciare de timbru, conform art.39 din Normele metodologice, nedepunând la dosar copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificată pentru conformitate de organul prestator al serviciului, ci o copie xerox informă, curtea făcând aplicarea art.20 ain.3 din Legea nr.146/1997 modificată va anula recursul ca insuficient timbrat.
Neîndeplinirea obligaţiei fiscale de plată a taxei judiciare de timbru constituind un impediment legal în cercetarea raportului juridic de drept privat dedus judecăţii, cererile formulate în temeiul acestuia cum este şi cererea de suspendare formulată de recurentă, nu pot fi luate în discuţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC „R." SA Bucureşti împotriva deciziei nr.3210 din 10 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2003.
Cu opinia separată a d-nului judecător M.V. în sensul admiterii recursului, casării deciziei recurate şi trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe de apel.
OPINIA SEPARATĂ
a Judecătorului M. V.
///
I. Circumstanţele cauzei
1. Recursul a fost declarat contra unei decizii a instanţei d.
apel princare a fost respins, pe cale de excepţie apelul ca tardivmotivat, fără a seintra în judecata fondului cauzei,iar apelanta recurentăatimbrat apelulcu sumade 68.603.102 lei (fila 10 – apel) şitimbrujudiciar de 50.000 lei.
2. Prinraportulgrefei(fila 8)şi, apoi,princitaţie (fila 9)i s-a pus în vedererecurenteisăachite107.083.724 lei taxăjudiciară de timbruşi 50.000 leitimbrujudiciar, calculată la valoareacontestată de589.696,16 USD înechivalentlei ladatacitării (18 februarie 2002).
3. Recurenta, prin cerereadin1 aprilie 2002 (fila11) a solicitatamânarearecursului pentrulipsă deapărare şi a depuscopiaxeroxaO.P. nr.155/1 aprilie 2002 de platăa sumei de 107.083.724 lei taxăjudiciarăde timbru de Trezoreriasectorului 2 (fila 12) şi50.000 lei timbru judiciar (neexecutat).
4. La data de 1 iulie 2002 „(fila 19) recurentaa formulatcontestaţieasupramodului destabilirea taxeijudiciare de timbru,invocândCap.X – anexă laHGnr.759/1999 însensul că, întrucâtapelul a fost respinsca tardivmotivat,taxajudiciar de timbru este fixă de 30.000 lei.
Contestaţia şireferatulmagistratului asistent şefau fostînaintate,sprecompetentăsoluţionare, la 23 iulie 2002, DirecţiaGenerală a Finanţelor Publice, care,însă,prinDecizia nr.407din 10 octombrie 2002, a respins-o ca tardivformulată,pe temeiul dinart.9 al OG nr.13/2001.
5 Recurenta,ulterior, însă,nu amaidepus originalulsau copia O.P. nr.155/2002,confirmat debancaplătitoare,privindplata efectivă a taxeide timbru stabilită înrecurs, astfel că recursula fostanulat ca netimbrat.
II. ÎN DREPT.
1. Sediul materiei incidente cauzei, soluţiile pronunţateşi motivulde recurs
1.1. Contestaţiaîmpotrivaîntinderii taxeide timbru s-a întemeiat şi afostsoluţionată conform OG nr.13/2001.
Ea a fostrespinsă ca tardivă,fiindtimbrată cu2 % lavaloareacontestată.
1.2. Apelul recurentei a fostrespinsca tardivmotivat,fiindtimbrat lavaloareacontestată într-o cele de atac.
1.3. Înrecurss-auinvocatdispoziţiileart.11 (2)din Legea nr.146/1997, susţinându-se că,înraportdesoluţia din apel,taxa detimbru estefixă (de 30.000 lei).
2. Examinarea îndrept.
2.1. Conform art.18 (1) doin Legea nr.146/1997 „Determinareacuantumului taxelorjudiciare de timbruse facede cătreinstanţa dejudecată...", iar „împotrivamodului de stabilire... se poate facecontestaţie...(alin.2)".
2.2. În speţă apelul a fostrespins ca tardivmotivat, iar contestaţiaca tardiv declarată, iar recursulanulat canetimbrat.
2.3. Aşadar, înapelşi în recurs nu s-aacceptat fondul cauzei, deci, nu aavut locojudecatăa acţiunii încăilede atac,soluţiilefiindpronunţate subnouaredactareaart.11, datăprin OG nr.34 din 16 august 2001, (M.Of. nr.511/28 augut 2001).
Potrivit acestui text:
„Se timbreazăcu 30.000 lei cererilepentru exercitareaapelului sau recursului împotrivaurmătoarelorhotărâri judecătoreşti:
- încheiereadesuspendare a judecăţii cauzei;
- hotărâreade declinareacompetenţei şi dedezinvestire;
- hotărârea de anularea cererii,canetimbrate saunesemnate,
- hotărârile prin cares-arespins cererea caprematură, inadmisibilă,prescrisă sau pentruautoritatea de lucru judecat".
2.4. Într-adevăr textul citat nu include expres şi cazulrespingeriiapeluluica tardiv motivat,dar, toate celelaltecazuri individualizateprivescsituaţiaîn carenu s-acercetat fondul cauzei – anularea cereriicanetimbrată saunesemnată şirespingerea ca prematură,inadmisibilă,prescrisăsaupentruautoritatede lucru judecat.
Interpretarea raţionalăa acesteinorme şi înacord cu scopul şiobiectulreglementării speciale nu poate duce laexcludereacelorlalte cazuri similare care privescnecercetarea fondului acţiuniisau alapelului, cum este şirespingereaca tardiv declaratori catardivmotivat a apelului.
Reglementarea, cutitludeexcepţie, asituaţieirespingerii acţiunii ca prescrisă nu poatesăexcludă, de la acest privilegiu cazulrespingeriiapelului ca tardivsauca tardiv motivat.
Aşadar, pentrusituaţiisimilaretratamentuljuridicnu poate fidiferit,adică discriminatoriu,ceea cenu estepermis deprevederile art.16 (11 din Constituţie).
A procedaaltfel,soluţionândcontestaţia, dar şicăi deatacpe caledeexcepţieşi privândrecurenta de judecatafondului cauzei,printr-ointerpretareliterală şiexcesivde restrictivăatextului art.11 din Legea nr.146/1997,seconduce laîncălcarea art.21 (2) din aceeaşi Constituţieprivindaccesul liber lajustiţie,precum şi a art.6 (1)dinConvenţiaEuropeanăa DrepturilorOmului,ratificată deRomânia prinMonitorulOficial,Partea I,nr.130/1994 ( a sevedeaşiHotărârea DangevillecontraFranţei, nr.36677/1997 din16octombrie2002) a CEDO.
Dreptconsecinţă,soluţialegală estecasareadeciziei şi a trimitecauzacurţii de apel pentrujudecareafondului,înraport şi cuatribuţia fixată prin norma tranzitorie prevăzutăde art.7252 cod procedură civilă.
| ← CSJ. Decizia nr. 2272/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2274/2003. Comercial → |
|---|
