CSJ. Decizia nr. 229/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 229/2003
Dosar nr. 4482/2000
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3207, pronunţată la data de 26 noiembrie 1999, în dosarul nr. 1951/1999, Tribunalul Neamţ, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. S. S.A. Săvineşti, împotriva pârâtei S.C. V. S.R.L. Săvineşti, astfel cum a fost restrânsă, cu consecinţa obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 12.533.459 lei, cu titlu de chirie pentru perioada martie 1995 – septembrie 1999 şi a anulat, ca insuficient timbrată, cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Apelul formulat de pârâta, reclamantă reconvenţională, împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Bacău, prin Decizia nr. 147, pronunţată la data de 21 martie 2000, în dosarul nr. 1296/2000.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că apelanta pârâtă datorează chiria pentru spaţiul comercial în litigiu şi după expirarea termenului contractului încheiat iniţial între părţi, întrucât acesta a fost prelungit prin voinţa părţilor; că nu a făcut dovada, prin hotărâre judecătorească, că reclamanta îi datorează suma, reprezentând valoarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, pentru a putea invoca compensarea datoriilor şi că nu pot fi analizate criticile aduse, pe fond, soluţionării cererii reconvenţionale, atâta timp cât aceasta a fost anulată, ca insuficient timbrată.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, a formulat recurs apelanta pârâtă, reclamantă reconvenţională, S.C. V. S.R.L., fără a indica temeiul de drept al cererii sale.
În mod concret, recurenta a arătat, în esenţă, în motivarea recursului, că instanţa de apel a ignorat apărarea sa referitoare la spaţiu, că nu mai datorează chirie după data expirării contractului încheiat între părţi, şi anume, 31 decembrie 1994 şi nu a ţinut seama de probele administrate în susţinerea cererii reconvenţionale.
Examinând criticile formulate, Curtea apreciază că acestea pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea recursului, apreciind ca fiind legală şi temeinică Decizia instanţei de apel.
Recursul este nefondat.
Astfel, spre a putea obţine modificarea unei decizii, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca instanţa să nu se fi pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, iar acestea să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiţii prevăzute a fi întrunite cumulativ.
Este de observat că instanţa de apel a argumentat, cu susţinere în probaţiune, motivul pentru care consideră că pârâta datorează chiria şi după expirarea termenului de locaţiune, stipulat în contractul de închiriere nr. 3930 din 29 decembrie 1993, încheiat între părţi, şi, în mod corect, nu a analizat dovezile administrate în susţinerea cererii reconvenţionale, limitându-şi, cu justeţe controlul la verificarea temeiniciei şi legalităţii soluţiei anulării acestei cereri, ca insuficient timbrată, de către instanţa de fond.
Aşa fiind, constatând că nu sunt aplicabile cerinţele sus menţionatului text legal criticilor invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. V. S.R.L. Săvineşti, împotriva deciziei nr. 147 din 21 martie 1999 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2280/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2291/2003. Comercial → |
|---|
