CSJ. Decizia nr. 2301/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2301/2003
Dosar nr. 1411/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC V. SA Suceava l-a chemat în judecată pe pârâtul B.I., pentru ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, acesta să fie obligat să elibereze spaţiul în suprafaţă de 15,6 mp, situat în municipiul Suceava şi să-i permită accesul spre acest spaţiu.
Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 4125 din 20 septembrie 2000, a respins acţiunea reclamantei, sentinţă ce a fost desfiinţată de Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 19 din 6 februarie 2001, trimiţând cauza aceluiaşi tribunal, pentru a fi soluţionată în primă instanţă.
Prin sentinţa nr. 239 din 22 martie 2001, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea privind cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă şi a obligat-o pe aceasta să-i plătească pârâtului suma de 800.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 581 C. proc. civ. pentru că, în realitate, reclamanta, invocând un drept de proprietate asupra spaţiului în litigiu, tinde la obţinerea, pe această cale, a unei soluţii definitive, soluţie pe care instanţa nu ar putea s-o dea fără să intre în cercetare a fondului.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, obligând-o pe apelanta-reclamantă să-i plătească intimatului-pârât suma de 500 000 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-a apreciat că, în mod corect, prima instanţă a reţinut ca nefiind îndeplinite cerinţele art. 581 C. proc. civ., câtă vreme reclamanta tinde prin această cerere să obţină eliberarea unei suprafeţe cu destinaţia de spaţiu comercial, deci o măsură definitivă.
Prin Decizia nr. 2822 din 17 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel.
Împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie, mai sus menţionate, reclamanta SC V. SA Suceava a formulat contestaţia în anulare, invocând dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ. şi solicitând anularea acesteia.
Prin Decizia nr. 209 din 21 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis contestaţia în anulare a deciziei nr. 2822 din 17 aprilie 2002 a Curţii Supreme, secţia comercială, formulată de reclamantă, a anulat această decizie şi a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 15 aprilie 2003, cu citarea părţilor.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, în speţă, fiind vorba despre un litigiu comercial între o societate comercială şi o persoană fizică, aplicarea numai a dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ. este greşită, cum de altfel este greşită nepunerea în discuţie a dreptului pe fond, cu atât mai mult, cu cât tribunalul era şi necompetent să soluţioneze cauza.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Excepţia de necompetenţă materială atât a tribunalului, cât şi a judecătoriei au mai fost invocate în cauză, pe parcursul judecării acesteia şi ea a primit o soluţionare corectă prin Decizia nr. 19 din 6 februarie 2001 a Tribunalului Suceava, care a stabilit că, întrucât reclamanta a formulat o cerere de ordonanţă preşedinţială împotriva pârâtului, cerere în materie comercială, neevaluabilă în bani, competenţa revine, potrivit art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. civ., tribunalului competent să judece în primă instanţă procesele şi cererile al căror obiect are o valoare de până la 10 miliarde de lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
În ce priveşte fondul cauzei, se reţine fără putinţă de tăgadă că, aşa cum a fost motivată cererea de către reclamantă, nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei cerinţe de admisibilitate ale ordonanţei şi anume: urgenţa măsurii, vremelnicia ei şi neprejudicierea fondului, deoarece nu este vorba despre un drept ce s-ar putea pierde ori că reclamanta ar fi păgubită printr-o aşa-zisă întârziere sau că, prin luarea acestei măsuri, s-ar preveni producerea unei pagube ce ar prejudicia-o patrimonial.
Dimpotrivă, din examinarea actelor dosarului, se constată că se tinde spre obţinerea unei soluţii definitive, ceea ce nu este posibil pe calea ordonanţei preşedinţiale, reclamanta având la îndemână, pentru a-şi valorifica drepturile, o acţiune de drept comun, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
În consecinţă, reţinându-se că instanţele au pronunţat în cauză hotărâri legale şi temeinice, acestea vor fi menţinute şi se va respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SA Suceava, împotriva deciziei nr. 277 din 14 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 230/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2303/2003. Comercial → |
|---|
